În loc de strung, mai bine pe YouTube! De ce au dispărut meseriaşii din Constanţa

Un străvechi concept filosofic spune că, în viaţă, singura certitudine este că nu există… certitudini, iar singurul lucru absolut este schimbarea. Vremuri noi, oameni noi, obiective noi. Societatea întreagă se transformă, începând cu educaţia şi terminând cu mediul de afaceri, două domenii profund afectate de metamorfoză. Dar este oare o schimbare în bine?

Abordam, într-una dintre ediţiile lunii iunie, un subiect delicat, acela al lipsei de personal calificat cu care se confruntă firmele constănţene, fenomen general de altfel în întreaga Românie. Am prezentat câteva puncte de vedere ale unor angajatori importanţi, care plătesc lunar zeci de salarii. Cum reuşesc să-şi racoleze personal de calitate, ce „artificii” fac pentru a-şi menţine echipa şi a limita pe cât posibil fluctuaţia resurselor umane, numai ei ştiu, fiecare cu soluţiile sale.

Pe piaţa muncii, este o criză fără precedent de muncitori calificaţi. Nu se mai găsesc strungari, tâmplari, sudori, tubulatori, lăcătuşi sau instalatori. Cei tineri şi pricepuţi au plecat în străinătate, atraşi fiind de salariile pe care niciodată nu le-ar putea primi acasă. Pe „metereze”, ca-n „Nemuritorii” lui Sergiu Nicolaescu, au rămas oameni în prag de pensie (sau chiar pensionari!), care ar dori să transmită mai departe tainele meseriei, dar… n-au cui! Şi se ridică întrebarea: tânăra generaţie, ce face tânăra generaţie? Ce vine din urmă?

Amintiri de la ora de atelier

Una dintre cauzele acestui teribil fenomen este legată de sistemul educaţional. Au dispărut şcolile de meserii, atelierele de practică, a căzut în prăpastia uitării însăşi noţiunea de meseriaş. Elevul nu-l mai vede pe maistrul îmbrăcat în halat albastru, cu basca-n cap, comunistă cum se spune, dar care îi punea o sculă-n mâini şi-l învăţa cum să măsoare cu şublerul, cum să folosească o bormaşină, o foarfecă de tăiat tablă, să realizeze o piesă la strung, să sudeze ori să folosească o pilă metalică. Iar la sfârşitul operaţiunilor, să facă o curăţenie „lună” la bancul de lucru.

Ce vede în schimb elevul de azi, care îi sunt preocupările, idolii, de multe ori eronat aleşi? Am avut parte, nu mai departe de week-end-ul trecut, la unul dintre cele mai importante mall-uri din Constanţa, de un eveniment cu mare, extrem de mare priză la public. La publicul tânăr. Gameri, influenceri, vlogeri sau cum s-or mai numi, unii dintre ei celebri, personaje de top într-o industrie care deja s-a conturat şi din care se scot bani frumoşi. Am văzut elevi pe chipurile cărora se putea citi fericirea maximă, în extaz, tremurând de bucurie că şi-au văzut idolii. Idolii care le „papă” timpul pe Youtube!

Nu la fel de fericiţi erau în schimb părinţii lor, majoritatea covârşitoare a celor cu care am discutat fiind sceptici în ceea ce priveşte beneficiile unor asemenea preocupări.

„N-am scăpat de gura copiilor, aşa că am trecut să-şi vadă în carne şi oase personajele pe care le urmăresc pe tabletă. Tehnologia ne-a acaparat, suntem dependenţi deja de ea, dar ar trebui menţinut un echilibru. Tare m-aş bucura dacă ar exista iniţiativa unei firme de a organiza un eveniment similar, în care să le arătăm copiilor cum se lucrează, de exemplu, pe un strung, un utilaj care necesită îndemânare, atenţie, cunoştinţe şi care creează un produs, creează plus valoare.

Şi ne mai mirăm de ce România a rămas fără meseriaşi, de ce nu găsim tehnicieni. Totul porneşte din şcoală, dacă nu pui răsadul cel bun, nu ai ce să culegi mai târziu”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Viorel M., salariat al unei firme constănţene cu profil siderurgic.

O ruină cu lacătul pe poartă

În tot acest timp, Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan”, pentru a da numai un singur exemplu, a ajuns o ruină. De vreo cinci ani are lacătul pe poartă, clădirea s-a degradat, bălăriile sunt cât casa, probabil că şi materialele de specialitate din interior au aceeaşi tristă soartă. Amplasat perfect, pe şoseaua Industrială, foarte aproape de platforma industrială, de fabrici şi mari firme producătoare, această instituţie de învăţământ ar fi trebuit reabilitată, repopulată şi pusă să furnizeze forţă de muncă măcar pentru unităţile din împrejurimi.