Concurs Reformele la foc automat și viitoarea recesiune

Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie și fost economist șef al Băncii Mondiale, a criticat politica precipitată de reducere a cheltuielilor publice dusă de guvernele europene. Rezultatul acesteia - a spus Stiglitz - este scăderea consumului și încetinirea creșterii economice, care poate merge până la reintrarea în recesiune.
În esență, mesajul său este identic cu cel al secretarului general al Confederației Sindicatelor Europene(ETUC), John Monks. La recenta euro-demonstrație de la Bruxelles, el atrăgea atenția asupra impactului dezastruos al măsurilor de austeritate asupra indivizilor și economiei: "Este clar că ele nu duc la creștere economică și nu asigură locuri de muncă. Sindicatele europene, prin intermediul cărora vorbesc lucrătorii, cer factorilor de decizie politică din Europa să direcționeze cheltuielile publice spre investiții, în loc să se grăbească să absoarbă deficitele prin măsuri drastice de austeritate."
Confruntate cu dificultățile deficitelor bugetare, cu găsirea banilor pentru plata salariilor și pensiilor, guvernele europene par a nu lua în seamă asemenea avertismente. Dimpotrivă - după cum s-a văzut la recenta reuniune informală a miniștrilor de Finanțe și guvernatorilor băncilor centrale din UE - vor să grăbească refor-mele structurale, printre care și cea a sistemelor de pensii.
Nimeni nu contestă necesitatea reformelor. Cetățenii comunitari doresc mai puțină birocrație, structuri statale mai eficiente și mai puțin costisitoare, rezolvarea crizelor din sănătate, învățământ și din sistemul public de pensii. Dar la fel de importantă ca reforma însăși este metoda de a o face.
Este rațional și economic să fie concediați, într-un interval foarte scurt de timp, zeci de mii de bugetari, când nu există locuri de muncă și nici programe de reconversie profesională, așa cum se întâmplă astăzi în mai multe țări europene, printre care și România? Printr-o asemenea politică se acutizează criza socială, se provoacă numeroase drame personale, dar și efecte serioase în economie.
Lipsită de fundament științific și economic este și creșterea vârstei de pensionare a femeilor din România la 65 de ani. Aparent, se reduce presiunea asupra bugetului de pensii, dar forța de muncă va intra într-un proces de îmbătrânire, cu consecințe grave asupra productivității și calității muncii.
Reformele trebuie dublate de programe de relansare a economiei, de investiți în locuri de muncă, iar responsabilitatea revine chiar celor ce fac reformele: guver-nele. Asta nu prea înțeleg mulți dintre politicienii europeni. De aceea, ei lasă dificultățile și costurile reformelor pe umerii agenților economici și populației.
Reformele pe genunchi sau la foc automat fac mai mult rău decât bine. Ele ne duc spre o nouă recesiune, după cum avertizează Stiglitz. Desigur, guvernanții susțin cu toată sinceritatea că ne vor tot binele din lume, dar să nu uităm că și drumul spre iad este pavat cu bune intenții.