Reînvierea pavilionului maritim românesc. Adrian Mihălcioiu: "Trebuie să ştii să negociezi!"

2744
România post-decembristă se poate lăuda cu multe „realizări”. S-a distrus industria, s-a fărâmiţat agricultura, s-a îngropat educaţia, iar sistemul de sănătate e mai firav decât o pânză de păianjen, oricând se poate frânge. În acest context, ce mai contează că s-a evaporat flota, că nu mai avem pavilion maritim. Şi totuşi, există speranţe!

Dintr-un colos pe piaţa internaţională a transportului maritim, România a devenit, după evenimentele din 1989, un jucător nesemnificativ. Cele 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw, au prins „aripi”, iar în 2012, în urma unei afaceri cu iz penal, ţara noastră a rămas şi fără pavilion maritim.

O perioadă, cuvântul de ordine în domeniu a fost resemnarea, însă, în ultimii ani, ideea reînvierii pavilionului românesc a fost tot mai puternic vehiculată. Cum ar trebui să arate această lege, ce avantaje ar aduce, ce paşi ar trebui făcuţi pentru a primi validarea Comisiei Europene - pentru că, vrem-nu vrem, trebuie să cerem voie fratelui mai mare european -, am aflat dintr-o discuţie purtată cu Adrian Mihălcioiu, preşedintele Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN) şi şef al Inspectoratului ITF România.



Cum s-au ratat nişte ocazii

„Într-adevăr, România are nevoie de o lege de pavilion. Am ratat nişte ocazii, nu ştiu cât de uşor va fi de acum înainte, dar ne trebuie această lege, una simplă, care să poată fi pusă în practică uşor şi să nu mai fie schimbată, cu predictibilitate destul de mare.

Foarte important, această lege trebuie concepută astfel încât să poată fi acceptată de Comisia Europeană, pentru că implică scutiri de taxe, impozite, este o facilitate, iar în aceste condiţii, trebuie să vezi care sunt poziţiile, limitele în care trebuie să negociezi şi să le împingi cât mai mult.

Pentru asta, ai nevoie de specialişti, pe care, din păcate, România nu-i mai are. Unii au murit, alţii sunt destul de în vârstă pentru a se implica într-o proiect de asemenea anvergură. De fapt, România nu mai are specialişti în multe alte domenii, nu numai în cel maritim. La bordul navei suntem ok, ne pricepem, dar ca să mergi pe această parte a navigaţiei maritime, să înţelegi sistemul şi să vii apoi să faci partea de legislaţie e puţin mai complicat. Trebuie să ştii să negociezi!

În negociere, dacă enumeri numai facilităţile, nu o să-ţi dea nimeni niciodată accept. Dacă pui prea puţine, iar nu-i bine. Se merge pe lamă de cuţit, trebuie să ai o dorinţă de fier să vrei să faci asta, iar cei care vor veni la conducere să nu mai schimbe nimic din lege niciodată”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Adrian Mihălcioiu.

Undeva s-a schimbat căciula!

În privinţa scandalului din 2012, când România a pierdut pavilionul, liderul SLN spune că acea afacere necurată nu influenţează cu nimic demersurile actuale.

„Procesul cu firma respectivă este încă în instanţă, cel care a semnat contractul din partea statului român a murit între timp, acum se cer despăgubiri, e deja istorie. Nu afectează cu nimic noul demers, nu are nicio legătură. Atunci a fost un moment bun, pe care, din păcate, nu am ştiut să-l punem în valoare. UE dăduse un termen armatorilor să-şi înregistreze 40% din flotele lor în sistem european. Toate ţările cu ieşire la mare aveau un sistem dublu de registru, inclusiv registru internaţional. România nu avea nimic, pentru că nu mai avea nave! Trebuia să construim ceva. S-au făcut proiecte, s-au pus lucruri pe hârtie, dar la final a ieşit cu totul altceva decât se discutase. Undeva s-a schimbat căciula! Nu întâmplător sunt acele dosare penale. Dacă eram cu mintea la cap, puteam să negociem o lege de pavilion făcută de Autoritatea Navală Română, să avem un birou de permanenţă, cu program sâmbăta, duminica. Armatorii nu stau să facă hârtii, ei merg să facă comerţ pe mare!”, a explicat interlocutorul nostru.

Să tragem cu ochiul la alţii mai pricepuţi

Cum ar trebui să arate legea, ar fi indicat să tragem cu ochiul la alţii mai pricepuţi, unde lucrurile funcţionează foarte bine?

„Ne trebuie o lege simplă, fără prea multe artificii, care să faciliteze în aceeaşi măsură şi statul, şi pe cel care îşi înregistrează nava, să fie o balanţă corectă. Trebuie prins tot în legea respectivă, navigatori, contracte, norme, să ai grijă totodată să nu o dai în utopie. De exemplu, în cazul agenţiilor de crewing, Comisia Europeană nu-şi va da în veci acceptul. Ar trebui luat exemplul legilor de pavilion din alte state, gen Malta sau Cipru, făcut un rezumat, extras ce e mai bun pentru stat şi pentru armatori. S-ar putea face multe lucruri, avem şantiere navale, unde am putea face construcţii şi reparaţii de nave pe finanţări nerambursabile rapide pe pavilion românesc”, a precizat Adrian Mihălcioiu. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3898 secunde