Sindicatele și patronatele nu vor mai fi excluse din mecanismul stabilirii salariului minim pe economie

280
Sindicatele și patronatele nu vor mai fi excluse din mecanismul stabilirii salariului minim pe economie - fondsalarii-1654792608.jpg

Articole de la același autor

Numărul angajaților din România retribuiți la nivelul salariului minim pe economie este în continuă creștere. Dacă, în anul 2011, în registrul general de evidență a salariaților - Revisal figurau doar 400.000 de contracte de muncă la nivelul salariului minim, dintr-un total de 5,5 milioane de contracte, în 2021, numărul lor a ajuns la 1,6 milioane din 5,5 milioane.



Crește armata salariului minim


Practic, în decurs de un deceniu, ponderea lucrătorilor din economia națională plătiți la nivelul salariului minim a crescut de patru ori, de la 7,27% la 29,09%, în discordanță cu evoluția produsului intern brut. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în intervalul 2011 – 2021, PIB-ul României a făcut un salt de 112,06%, de la 557.348,2 milioane de lei la 1.181.917,9 milioane de lei. În aceste condiții, firesc ar fi fost ca numărul lucrătorilor plătiți cu salariul minim pe economie să scadă. Dacă ritmul actual se va menține neschimbat, în anul 2032, efectivele acestora se vor ridica la 2,8 milioane, cu o pondere de 50,91% în numărul total al salariaților.


Mai trebuie precizat faptul că, la data de 1 ianuarie 2011, salariul minim brut lunar era de 670 de lei și reprezenta 34,13% din salariul mediu brut pe economie. Începând cu data de 1 ianuarie 2022, salariul minim brut a ajuns la 2.550 de lei, cu o pondere de 42,28% în salariul mediu brut.

Salariul minim – instrument politic

În România, după prăbușirea regimului comunist, începând din 1990 și până în 2009, anul de debut al crizei economice mondiale, salariul minim pe economie a fost stabilit prin mecanismul negocierilor colective desfășurate la nivel național, între Guvern, patronate și sindicate.
 

În anul 2010, în timpul Guvernului Boc, Codul Muncii și Legea dialogului social au fost modificate, fiind suprimat contractul colectiv de muncă la nivel național, stabilindu-se reguli noi privind reprezentativitatea sindicatelor și patronatelor și dialogul social. Schimbările legislative au transformat marile confederații sindicale în figuranți și au făcut imposibilă negocierea contractelor colective de muncă sectoriale.
 

Pe timpul când erau conduși de Victor Ponta, social-democrații le-au promis sindicatelor că se va reveni asupra modificărilor legislative, astfel încât mecanismul negocierilor colective și dialogul social autentic să fie repuse în funcție, dar nu s-au ținut de cuvânt.
 

Mai mult, stabilirea salariului minim pe economie a devenit un atribut al celor aflați la putere și, totodată, instrument de influențare a electoratului.

Salariul minim în UE

În timpul crizei economice mondiale generate de pandemie, de creșterea prețurilor energetice și ale materiilor prime, dar mai ales de invadarea Ucrainei de către trupele rusești, tema mecanismului de stabilire a salariului minim pe economie a revenit în actualitate, la nivel comunitar.
 

Astăzi, în Uniunea Europeană, în 21 de țări există salarii minime prevăzute prin lege, iar în șase state membre (Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia), mărimea salariului minim este asigurată exclusiv prin contracte colective de muncă. Cu toate acestea, în majoritatea statelor membre, lucrătorii sunt afectați de nivelul scăzut al salariilor minime.

Țările în care se asigură o protecție ridicată prin intermediul contractelor colective de muncă tind să aibă o proporție mai redusă a lucrătorilor cu salarii mici, un grad mai scăzut de inegalitate salarială și salarii minime mai mari. De aceea, Comisia Europeană a propus încă din anul 2020 o directivă UE care să instituie negocierile colective privind salariile în toate statele membre.

Acord european privind salariul minim

Pe data de 6 iunie, Parlamentul European și statele membre ale UE au ajuns la un acord politic în privința Directivei privind salariile minime adecvate. Mecanismul stabilit prin acest act normativ prevede:

- criterii clare pentru stabilirea salariului minim (incluzând: o putere de cumpărare care să țină seama de costul vieții; nivelul, distribuția și rata de creștere a salariilor; și productivitatea națională);


- utilizarea unor valori de referință orientative pentru a ghida evaluarea gradului de adecvare a salariilor minime, directiva oferind indicații cu privire la posibilele valori care ar putea fi utilizate;

- actualizări periodice și în timp util ale salariilor minime;


- înființarea unor organisme consultative, la care să poată participa partenerii sociali;

- asigurarea faptului că variațiile și deducerile salariilor minime instituite prin lege respectă principiile nediscriminării și proporționalității, inclusiv urmărirea unui obiectiv legitim;


- implicarea efectivă a partenerilor sociali în stabilirea și actualizarea salariilor minime instituite prin lege.

Acordul politic la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul face, în prezent, obiectul aprobării oficiale de către colegiuitori. Odată publicată în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, directiva va intra în vigoare după 20 de zile de la publicare, iar statele membre vor trebui să transpună apoi noile elemente ale directivei în dreptul intern, în termen de doi ani.

Năravurile guvernanților

Desigur, guvernanții români ar putea să transpună chiar din acest moment, în legislația internă, prevederile acordului politic european. Dar este puțin probabil că o vor face. Cunoscându-le năravurile, eu prevăd că se vor codi să acționeze chiar și după ce directiva europeană va intra în forță. Doar se știe că România a fost amenințată de foarte multe ori cu declanșarea procedurii de infringement pentru faptul că nu a transpus actele normative europene în legislația proprie sau nu le-a aplicat adecvat. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3664 secunde