Tragediile care au cutremurat shipping-ul românesc

După o întârziere de două luni, trupul neînsuflețit al celui ce a fost comandantul de cursă lungă Dorel Iftodi, a ajuns acasă. Potrivit informațiilor pe care le deținem, avionul în care se afla sicriul era așteptat să aterizeze în țară, în cursul zilei de ieri. 

Dorel Iftodi a decedat pe data de 10 decembrie 2013, la bordul navei "Serenity 1". Avea 56 de ani. Plecase sănătos în voiaj. Prietenii și colegii lui de breaslă din Constanța îl știau într-o bună formă sportivă. În ultimii ani era mereu prezent pe terenul de tenis, cu prilejul competițiilor organizate de Ziua Marinei Române. De aceea, au fost surprinși să audă de trecerea lui prematură în lumea umbrelor.

Așa cum e procedura în astfel de cazuri, autoritățile din orașul-port Recife (Brazilia), unde acostase nava, au declanșat o anchetă pentru a stabili cauzele decesului și a permite repatrierea defunctului. Dar lucrurile s-au complicat din cauza unor încurcături birocratice și totul a trebuit să fie reluat de la capăt. Potrivit surselor noastre de informații, vina aparține reprezentanței diplomatice românești, din Brazilia, care ar fi omis să precizeze cauza decesului, în documente. O astfel de greșeală este impardonabilă, e o dovadă de lipsă de respect față de fostul marinar și față de durerea familiei îndoliate.

Cazul de mai sus atrage, încă odată, atenția asupra indiferenței cu care autoritățile statului român îi tratează pe marinarii aflați în situații dramatice. 

În ediția de ieri a ziarului "Cuget Liber" v-am relatat povestea tragică a lui Florin Filip, comandantul navei "RM Power", care a murit în avion, în drum spre țară. Împreună cu secundul Robert Racoviță, el a fost arestat în Argentina, în august 2013, în baza unor acuzații ce s-au dovedit a fi nefondate. În urma șocurilor provocate de întâmplările prin care trecuse și a stresului prelungit, Florin Filip s-a îmbolnăvit grav și s-a sfârșit înainte de a ajunge acasă. 

Tratamentul aplicat românilor de către statul argentinian a echivalat cu o condamnare la moarte pentru Florin Filip. O parte din vină revine autorităților din țara noastră. Dacă le-ar fi acordat asistență diplomatică și juridică celor doi marinari nu s-ar fi ajuns la acest deznodământ tragic. 

Printre marinarii care au avut parte de un tratament incorect în timpul cercetărilor penale s-au aflat și patru navigatori români de pe nava "Luna del Mar": ofițerul de punte Costel Drăghici, mecanicul Daniel Eduard Dinescu, motoriștii Nicolae Peicu și Teodor Culea. Ei au fost ținuți un an și două luni în închisorile portugheze, sub acuzația de trafic de droguri, fără a fi judecați. În 2007, instanța din Lisabona a constatat că românii sunt nevinovați și i-a eliberat. 

În perioada detenției, autoritățile române nu le-au acordat nicio atenție. Singurii care au crezut în nevinovăția lor și i-au ajutat prin toate mijloacele, au fost Adrian Mihălcioiu, inspectorul ITF - România, și colegii săi din conducerea Sindicatului Liber al Navigatorilor.

Ieri, fiul motoristului Nicolae Peicu ne-a relatat că tatăl său a fost atât de traumatizat de tot ceea ce i s-a întâmplat încât n-a mai avut curaj să plece pe mare. Sănătatea îi era afectată și, în aprilie 2013, în urma unui accident vascular, a decedat. 

Cazul navigatorilor de pe nava "Spica Gas" ține de domeniul absurdului. În 2009, echipajul și nava au fost abandonați în portul Pireu (Grecia). După șapte luni, în urma intervenției ITF (Federația Internațională a Transportatorilor), autoritățile grecești le-au permis românilor de la bord să plece acasă. "Ulterior, șeful mecanic s-a trezit cu un proces în Grecia, fiind acuzat că a părăsit nava aflată în rada portului și a pus-o în pericol. Grație cooperării cu ITF, el a putut prezenta documente în apărarea sa. Procesul nu s-a încheiat încă" - relatează Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Nici în acest caz, autoritățile din România nu au sărit în ajutorul marinarilor. 

"În 2012 - povestește liderul SLN -, în Turcia, s-a încheiat procesul a trei navigatori români, care au fost declarați nevinovați de către instanța de judecată. Este vorba de comandantul, șeful mecanic și secundul unei nave ce intrase la reparații, în 2009, într-un șantier naval turcesc. La bordul ei s-a produs o explozie și un lucrător și-a pierdut viața. Deflagrația fusese cauzată de echipa de reparații din cadrul șantierului, care nu a respectat regulile de securitate a muncii. Cu toate acestea, autoritățile turcești i-au inculpat pe navigatorii români. Cei trei au fost nevoiți să își angajeze avocați, să-i apere. SLN i-a sprijinit, oferindu-le informații utile în proces. În schimb, autoritățile române nu i-au ajutat cu nimic."

Pățania comandantului de pe nava "Sulina" este exemplară pentru lipsa de respect cu care birocrațiile îi tratează pe navigatori. În 1999, vaporul a fost arestat de autoritățile din portul Alger, pentru datoriile operatorului Self Invest, iar după o perioadă, echipajul a fost schimbat. 

"În 2006, comandantul primului echipaj s-a trezit că este căutat de Interpol. Fusese condamnat în lipsă de o instanță de judecată din Algeria, pe motiv că a părăsit nava, și dat în urmărire internațională. În fapt, cel de-al doilea echipaj fusese cel ce o părăsise, dar birocrația din portul Alger încurcase listele de echipaj. Omul era nevinovat și a fost îndrumat de SLN cum să se apere, cu documente și martori" - relatează Mihălcioiu. 

Nu se știe cum s-a încheiat povestea, dar un lucru este clar: autoritățile române nu i-au sărit comandantului român în ajutor. 

Fitterii Valerică Dragnea și Radu Maziliu, de pe nava "African Priode", au stat închiși timp de doi ani sub pământ, în închisoarea de maximă securitate Kiri-Kiri, din Nigeria. În anul 2005, nava a fost reținută de autoritățile nigeriene, sub acuzația că ar fi transportat ilegal petrol brut. Trebuie spus că arestarea navelor sub tot felul de pretexte, pentru a-i mulge de bani pe armatori, este o practică veche în Nigeria. 

La îndemnul armatorului, o parte din echipaj a fugit cu nava, de sub nasul pazei. Restul echipajului, printre care și cei doi fitteri, fusese reținut pe mal, din dispoziția autorităților, tocmai pentru a împiedica o eventuală fugă. 

Românii - evident nevinovați - au fost închiși. Abia după doi ani au fost eliberați, în urma intervenției SLN și a Ministerului Afacerilor Externe. Probabil că ar fi fost și astăzi în închisoare, dacă familiile lor nu ar fi solicitat ajutorul sindicatului. 

În fiecare an, numeroși navigatori din întreaga lume cad victimă relelor tratamente ale autorităților.