Cum a evoluat medicina militară a Forțelor Navale din 1863 și până în prezent

În 1867, odată cu reorganizarea Flotilei, Corpul Flotilei a fost încadrat cu un ofiţer de intendenţă şi un medic militar pentru îngrijirea personalului existent la bordul bastimentelor, cât şi pentru personalul rămas pe uscat, la Galaţi. În anul 1873, stabilindu-se uniforma echipajelor şi a ofiţerilor Flotilei, s-a hotărât ca uniforma medicilor şi farmaciştilor să fie asemănătoare celei a ofiţerilor de marină, cu semnul distinctiv prevăzut pentru corpul sanitar. Această tradiţie s-a menţinut până în anul 1950.

Un medic și un farmacist la fiecare bastiment

Conform noilor reglementări prevăzute în Legea organizării puterii armatei, publicată în „Monitorul Oastei” nr. 14 din 1874, la fiecare bastiment erau prevăzuţi câte un medic şi un farmacist de batalion clasa a II-a. Marina Militară primea astfel baza oficială a înfiinţării serviciilor medical şi farmaceutic proprii. În anul 1877, bastimentele Flotilei au fost dotate cu materiale sanitare. Unui vas de război i s-au repartizat lăzi mici (denumite pe atunci cantine) cu medicamente şi instrumente, o geantă pentru sanitari şi două tărgi „Percy”. Geanta conţinea antiseptice, materiale de pansament, atele şi instrumente uzuale precum foarfeci, pense, bisturie etc. În 1884, într-un pavilion din clădirile existente la Ţiglina, au fost instalate infirmeria şi farmacia Flotilei.

Serviciul medical al marinei s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea, fiind înfiinţate şlepurile sanitare şi nava-spital „Principele Carol” (1916).

Odată cu noua organizare a Marinei Militare, începând cu data de 24 martie 1921, a fost înfiinţată farmacia de la Constanţa care, împreună cu cea de la Galaţi, asigura folosirea pe scară largă a drogurilor vegetale indigene, tradiţionale şi, într-o mai mică măsură, a celor exotice, importate din Germania şi Italia.

Al Doilea Război Mondial aduce câte un medic și mai mulți sanitari pe fiecare navă

Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Serviciul Sanitar al Marinei Regale Române a adăugat la fiecare navă câte un medic, un subofiţer sanitar, doi sanitari, precum şi un bogat material instrumentar şi farmaceutic. La bordul navelor mici (torpilor, canonieră) au fost încadraţi câte un subofiţer sanitar şi doi sanitari, cu dotările materiale adecvate.

În perioada postbelică, unităţile Forţelor Maritime Militare Române au fost dotate treptat cu aparatură medicală modernă. Pentru personalul propriu, existau spitale militare la Constanţa şi Mangalia (pentru o perioadă), lazarete la Sulina şi Galaţi, care ulterior au fuzionat, fiind mutate la Giurgiu, policlinici medicale la Mangalia şi Constanţa, precum şi farmacii şi infirmerii de garnizoană la Giurgiu, Sulina, Tulcea şi Galaţi.

În prezent, sistemul medical din Forţele Navale cuprinde asistenţă medicală primară asigurată prin infirmeriile sau cabinetele medicale din unităţile militare şi asistenţă medicală specializată, prin Centrul de Medicină Navală şi Spitalele Militare Teritoriale - Spitalul Militar de Urgenţă „Alexandru Gafencu” Constanţa, Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Aristide Serfioti” Galaţi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti, spitale aflate în subordinea Direcţiei Medicale. Paralel cu Centrul de Medicină Navală există o colaborare cu Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială Bucureşti, IMAS, în ceea ce priveşte expertizarea personalului aeronavigant de la Grupul de Elicoptere din cadrul Forţelor Navale. Centrul de Medicină Navală s-a înfiinţat la data de 1 octombrie 1990, cu sediul şi înzestrarea Dispensarului policlinic al Centrului de Scafandri.

Medicul de unitate (din unităţile de uscat sau de pe nave) asigură asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă, desfăşoară acţiuni profilactice, întocmeşte necesarul de aprovizionare cu medicamente şi materiale sanitar-farmaceutice folosite pentru tratamentul urgenţelor medico-chirurgicale, al şocului, precum şi în timpul activităţilor specifice unităţii militare, ţine evidenţa pe documente medicale specifice cu respectarea deontologiei medicale, raportează eşalonului superior situaţiile statistice medicale specifice şi interacţionează cu celelalte instituţii de profil din cadrul MApN.

Medicul şef al Statului Major al Forţelor Navale răspunde de organizarea sistemului medical, îndeplinind mai mult funcţia de manager: încadrare, asigurare cu materiale sanitare, medicamente, aparatură şi autosanitare.

Asistenţa medicală de specialitate se asigură în Forţele Navale, prin ambulatoriul Centrului de Medicină Navală (CMN) şi prin cabinetele de specialitate, şi vizează în primul rând controlul medical periodic anual şi expertiza medico-militară, stabilirea aptitudinii îmbarcare-scufundare pentru pesonalul militar şi civil, pentru soldații gradați profesioniști şi pentru candidaţii pentru Forţele Navale, elevi şi studenţi. Tot prin cabinetele de specialitate ale CMN se pot asigura consultaţii pentru personalul aflat atât în Forţele Navale, cât şi pentru pacienţii din afara sistemului militar care se află pe lista medicului de familie, acest lucru fiind posibil şi pentru că CMN este în relaţie contractuală cu Casa OPSNAJ. În urma controlului medical periodic, personalul angajat în Forţele Navale poate fi declarat apt sau inapt medical.