Salvatori din pasiune. "Suntem puși față în față cu viața și moartea"

De atunci au trecut ani, în care a strâns peste 500 de ore de voluntariat. „Chiar și în liceu, eram aici în fiecare sâmbătă, timp de 12 ore. Ulterior, veneam pe ture de 24 de ore. Prima intervenție la care am participat a fost o deblocare de ușă, am fost solicitați de soția și fiul unui domn, care nu mai răspundea. Ușa a fost deblocată, am intrat, dar din păcate victima era decedată. A fost un moment încărcat de emoție, nu ai cum să nu te gândești la familie în astfel de situații”, a mai relatat tânărul voluntar. Ulterior au urmat numeroase accidente, unele dintre cele mai grave, soldate cu răniți gravi sau morți, dar și incendii mistuitoare, unde nu s-a dat în lături de a da o mână de ajutor pompierilor. „Suntem puși față în față cu viața și moartea. Dar adrenalina își spune cuvântul și te călești. A fost o situație când eram într-o incintă cuprinsă de foc, iar cineva a strigat «ieșiți, sunt butelii!». M-am uitat spre colegii mei, mi-au făcut și ei semn să ies. A fost un moment tensionat, dar mi-am dat seama că este important să rămân calm. Știam care sunt pașii, știam ce am de făcut, trebuia doar să îmi păstrez cumpătul. Și am ieșit în siguranță. Tocmai de aceea este importantă munca în echipă, să fii bine pregătit, să poți lua decizii rapid, după o evaluare corectă a situației și să nu te pierzi cu firea”, a mai relatat Sebastian. Pe viitor, tânărul își dorește să lucreze ca pompier, afirmând că tot ce face este din pură pasiune.

Peste 500 de ore de voluntariat la SMURD, în mai puțin de un an

În vârstă de 24 de ani, Cristina Tudorache este voluntar la SMURD Constanța de aproape un an. Un an în care și-a petrecut aproape tot timpul liber în costumul roșu de salvator, alături de profesioniști. „Cei mai buni”, în opinia ei, și cărora vrea să li se alăture și pe viitor, ca angajată, după ce termină școala. În prezent este în anul III la o școală cu profil de asistent medical generalist, dar recunoaște că nu își dorește să lucreze într-un spital, ci pe o ambulanță SMURD tip C, de terapie intensivă. Calculată și atentă la fiecare detaliu, a studiat fiecare centimetru al ambulanței SMURD încă din primele zile de voluntar și i-a descusut pe profesioniști. „Voluntariatul la SMURD mi-a oferit oportunitatea de a-mi amplifica cunoștințele medicale, fiind captivată de diversitatea și imprevizibilul pe care îl are acest domeniu de urgență. La solicitări trebuie să acționezi rapid, dar calculat. Inițial, îi urmăream pe colegi, căci odată ajunși la fața locului, fiecare știa exact ce are de făcut, se completau unul pe celălalt. Ulterior, m-am implicat din ce în ce mai mult și în prezent intervin cot la cot alături de ei. Am peste 500 de ore de voluntariat și nu aș schimba meseria aceasta pentru nimic în lume! Părinții au fost îngrijorați, la început, să nu fiu afectată emoțional de cazurile grave la care intervenim. Dar așa cum le-am explicat și lor, suntem empatici cu pacienții, dar învățăm să ne detașăm emoțional. Trebuie să avem mintea limpede, pentru a interveni cât mai eficient”, mărturisește Cristina Tudorache.

Iar senzația de mulțumire sufletească după ce au ajutat un om aflat în suferință le „șterge” toată oboseala. „Este o atmosferă de nedescris la accidente, când sunt victime grav rănite, cărora trebuie să le aplici protocolul de resuscitare, iar aparținătorii așteaptă să faci o minune. Din păcate, nu se poate face o minune întotdeauna... Dar atunci când poți să ajuți un om, când faci acea «minune» și-i alini durerea, nu se compară cu nimic. Când te privește în ochi, nu poate să îți vorbească, dar îi vezi privirea... este cea mai mare mulțumire sufletească!”, a afirmat tânăra.

I-am întrebat pe cei doi tineri, pasionați și conștiincioși, ce ar schimba în sistemul de urgențe dacă ar avea această putere. Răspunsurile au dovedit maturitate în gânduri și o cunoaștere profundă a mediului în care fac voluntariat. „Este nevoie de o campanie mai amplă cu privire la ce înseamnă urgență și când apelăm 112. Pentru că primim multe solicitări pentru cazuri care nu reprezintă urgențe, iar în timpul acesta poate cineva chiar are nevoie de ajutorul nostru. Un minut pierdut este echivalentul a 10% șanse mai mici de a salva viața unui om. Dacă persoana este conștientă și cooperantă, se poate îndrepta spre unitatea spitalicească și fără ambulanță”, a afirmat Cristina Tudorache.

La rândul său, Sebastian Ciamera a arătat că ar fi benefic dacă certificatul de voluntariat ar putea să reprezintă un atu la angajarea ca pompier. „În prezent, pe noi, ca voluntari, ne ajută experiența acumulată, ulterior angajării. Dar ar fi un bonus dacă s-ar ține cont de anii de voluntariat la un concurs de angajare”, a afirmat tânărul.

Săptămâna trecută, alți 30 de tineri s-au alăturat echipelor de salvatori din cadrul ISU „Dobrogea”, în cadrul programului „Salvator din pasiune”.