Experiența învățământului indian, povestită de Nicoleta Ciutacu. "Copiii sunt încurajați să-și contrazică profesorii, cu argumente"

Am avut șansa de a o cunoaște pe Nicoleta Ciutacu, profesoară de limbi străine în sistemul internaţional și profesor partener MERITO, dar și fabulosul ei parcurs în învățământul indian, țară în care a ajuns la vârsta de 29 de ani, în urma căsătoriei cu un cetățean indian. La vremea la care l-a cunoscut pe cel care avea să-i fie soț, lucra în România într-o corporație.

Povestea indiană începe în 2007, când a petrecut primul Crăciun la 40 de grade, cu ocazia primei vizite în India, prilej cu care și-a cunoscut socrii; pentru ca în august 2009 să se căsătorească și să se mute acolo. Timp de 13 ani a locuit în India, iar din martie 2022 s-a mutat la Madrid.

- Cum ați ajuns să predați în India?

- O perioadă am lucrat ca specialist de limbi străine în compania Monsanto, după care în corporația LinkedIn, perioadă în care am studiat limba spaniolă, pentru care am diplomă internațională de la Institutul Cervantes. Mi s-a oferit un post de profesor la o academie de limbi străine, dar mai mult în timpul liber sau weekend-uri. Pentru o perioadă lungă eram în corporate, în LinkedIn, de luni până vineri, iar sâmbăta și duminica predam limba spaniolă. Și pentru că mi-a plăcut mult ce făceam, mi s-a oferit un post la o școală internațională, în programul IB (International Baccalaureate). După care m-am înscris la facultate tocmai pentru a mă califica 100% pentru cariera didactică. La finalul facultății am intrat din nou la o școală internațională, în orașul Bengaluru.

Programul IB este unul dintre cele mai dificile programe atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Până în clasa a V-a sau a VI-a nu există manuale. Se predă într-un mod creativ absolut totul. Profesorii își dezvoltă singuri toate materialele. Învățământul primar la ei este până în clasa a V-a inclusiv, gimnaziul este până în clasa a VIII-a și liceul la fel ca la noi, până în clasa a XII-a.

- Și învățământul primar se desfășoară tot cu un singur profesor învățător?

- Acolo există un învățător specializat pe un singur an. Învățătoarea de clasa I are în fiecare an o clasă nouă, învățătoarea de clasa a II-a la fel și tot așa până în clasa a V-a. După care în clasa a VI-a intră într-un sistem ca al nostru, cu mai mulți profesori, cu diriginte. Dar și la școala primară au mai mulți profesori, pentru că și acolo vin specializați pe literatură, pe un alt tip de matematică, în afara materiei predate de învățătoare sau învățător.

Revenind la acest IB (International Baccalaureate), trebuie spus că se fundamentează pe dezvoltarea gândirii critice, pe baza taxonomiei lui Bloom. Sunt programe de dezvoltare personală, dar și profesională, pentru profesori, care debutează cu o lună înaintea începerii anului școlar. Plus două sâmbete pe lună, în timpul anului școlar. Iar baza este învățarea colaborativă.

Au și învățământ tradițional, aproximativ la fel ca al nostru, dar deja se lucrează pentru pregătirea profesorilor. S-au format echipe și acum se plimbă din școală în școală pentru training-ul profesorilor. Chiar înainte de pandemie, prim-ministrul a dat un ultimatum ca în 10 ani toate școlile să se alinieze la o singură structură. Și asta în urma unui studiu și a interviurilor cu profesorii. Ei se bazează foarte mult pe ceea ce face profesorul la clasă, dar și pe părerea cadrelor didactice.

- Presupun că acest parcurs IB nu e nici pe departe bazat pe toceală de comentarii...

- Ca să ajungi să predai într-o școală IB trebuie să îndeplinești anumite criterii. Parcă șapte interviuri am dat până să obțin un post în acea instituție. Copiii au voie să pună întrebări, sunt încurajați să pună întrebări profesorilor, sunt încurajați să-i contrazică cu argumente logice, bineînțeles. Discuțiile sunt foarte libere la sala de clasă. Noi nu punem absențe, pentru că toată lumea vrea să vină la școală. Clasele sunt formate din maximum 25 de elevi în școlile particulare, iar în școlile de stat pot ajunge și la 40. Plus că și regulile pentru profesori sunt foarte stricte. Neapărat se stă opt ore în școală. Este un sistem mai echilibrat emoțional și foarte creativ. Plus că sunt foarte multe ore practice, în care noi îi învățăm pe copii să calce, să gătească, sunt cluburi de fotografie, de film. Ca să nu mai spun că există și câini pentru terapie, pentru copiii cu anxietate. În școala unde am predat erau patru labradori, bine antrenați, care se plimbau foarte liberi prin școală. Dar vorbim de școlile particulare.

Pe de altă parte, sunt foarte puține școli subvenționate de guvern, în rest toate au taxe. Am fost și în școli unde se stătea pe podea de pământ bătătorit și se scria pe plăcuțe cu creta.

- Care sunt prețurile școlarizării?

- Există grădiniță unde se plătește și 40.000-50.000 euro, pentru că au piscină încălzită, cursuri de echitație, ferma cu cai este în spatele școlii etc. Sunt și la 10.000 de euro, dar nu știu să detaliez.

- Dar profesorii ce salarii au?

- Foarte mici. Dacă ești la o școală de renume câștigi un pic mai bine și dacă ești specializat. Depinde și de clasele la care predai. Eu eram unul dintre profesorii bine plătiți; predând spaniolă, aveam salariul dublu, undeva la 800 de euro pe lună, față de al unui profesor care preda hindi. Acum m-am mai calificat să pot preda limba engleză ca limbă secundară în orice țară din lume.

- Cum se vede învățământul românesc din perspectiva indiană?

- Dacă nu i-aș fi cunoscut pe profesorii din MERITO aș fi rămas cu aceeași părere proastă că totul se face mecanic, că totul este numai memorare. Dar participând la clasele lor și văzând câtă creativitate aduc în orele lor, cred că sistemul a început să se îmbunătățească, profesorii să fie deschiși către alte metode de predare, nu cele clasice. De aceea și aceste forumuri MERITO organizate în țară sperăm să fie benefice pentru profesorii care au posibilitatea să vadă că se poate și altfel. Adică se poate mai bine.

- Ce ați face dacă ați fi ministrul Educației?

- În primul rând aș investi mai mult în educație, în salarii, în echiparea școlilor cu cele necesare și aș desființa Bacalaureatul. Copiii nu au timp să se pregătească pentru studii de specialitate. Aș aduce profesori universitari care să-i ajute la pregătirea pentru admiterea în facultăți. Nu neapărat un ciclu trebuie să se încheie cu Bacalaureat. Există medii... Absolvenții care mai au de susținut admitere la Medicină sau oriunde se mai susține sunt deja epuizați.

Schimbarea începe de la noi. Oricât de strict ar fi sistemul, atât timp cât copilul învață, îl aduci la un nivel și dă rezultate și începe să-i placă școala, ce fac în sala de clasă depinde de mine și nu de minister sau de inspectorat.