Vasile Rizea, farmacist de peste patru decenii! "Era mai frumos înainte. Acum, tendința este mai comercială"

-Care a fost cea mai mare provocare în acești 44 de ani de activitate?

-Prima soluție perfuzabilă făcută în farmacie. Eram în stagiatură…Eu am prins perioada aceasta de trei ani de stagiatură, cu examene din șase în șase luni. La acel moment, lucram la Spitalul Militar. Pe vremea mea, nu exista industria care să prepare soluțiile perfuzabile. Noi făceam totul. După ce am preparat perfuziile, în noaptea aceea, nu am putut să mă odihnesc deloc, gândindu-mă că ajung pe secție, la bolnavi. Voiam să fie totul bine. A doua zi, eram bucuros că nu s-a întâmplat nimic rău cu bolnavii. Locuiam în spital, într-o rezervă și m-am gândit că, dacă se întâmpla ceva, sigur auzeam, dar o colegă a venit la mine și mi-a spus: „Stai liniştit, că astea nu se folosesc imediat, ci după 24-48 de ore”. Deci, emoţii, din nou, dar totul a fost bine.

-V-a plăcut să lucraţi mai mult în spital sau preferaţi munca din farmacie?

-La acel moment, a fost o provocare, pentru că se preparau foarte multe produse farmaceutice. Era canalul în lucru, iar militarii aveau nevoie de tot felul de produse dermatologice. Aveam un mojar în care puneam zece kilograme în el, nu o mână. Se lucra mult….Era altceva…Apoi, ușor-ușor, lucrurile s-au schimbat. Era mai frumos înainte. Acum, tendința este mai comercială.



-Ce se întâmplă cu această criză a medicamentelor, care pare fără sfârşit?

-Câteodată, în farmacii apar unele medicamente, iar altele sunt lipsă. De ce se prelungește criza? Părerea mea este că sunt multe firme mari producătoare care se retrag de pe piaţă, din cauza preţurilor. Ce spun aceștia: dacă tu mă obligi să îţi dau produsul la cel mai mic preţ din Europa, el pleacă în altă ţară, unde preţul este aproape dublu sau mai mult. Nu le convine să îl vândă în România cu 5 lei, în loc să îl vândă în Franţa sau Italia, de exemplu, unde preţul este dublu. Ca urmare, medicamentele ajung în alte ţări, unde producătorii câştigă mult mai bine. Noi îi zicem export paralel, dar, de fapt, este comerţ intracomunitar.

- Cu toate acestea, sunt unități mai bine aprovizionate decât altele.

-Aceasta este marea problemă a aprovizionării. Marile lanţuri farmaceutice au un depozit în spate, care importă, în mod direct, medicamente. Ca urmare, unele farmacii sunt aprovizionate mai bine, iar altele nu. Cel mai mult au de suferit farmaciile de cartier şi cele din mediul rural, unde este cel mai greu. Acolo este dificil inclusiv cu eliberarea antibioticelor sau a altor tratamente.

-Unele medicamente lipsesc din farmacii de luni de zile. Se găsesc înlocuitori pentru acestea?

-Pentru unele, da. Problema este că, de multe ori, oamenii nu sunt dispuși să își schimbe medicația. De ce nu? Vin și ne spun: „Mie medicul mi-a spus să îl iau doar pe acesta”. Drept urmare, le caută în cinci farmacii şi vin la mine şi mă ceartă că nu ştiu să fac aprovizionarea.

-Câte farmacii avem în județul Constanța? Sunt suficiente pentru populație?

-În județ sunt în jur de 400 de farmacii. Pe municipiu sunt chiar prea multe. Ne confruntăm cu o aglomerație de unități în zonele în care există o adresabilitate mai mare. Totodată, sunt și zone în care acestea sunt situate una lângă alta. Cartierele în care se găsesc cele mai puține farmacii sunt cele mărginașe, care nu se află pe lângă spitale.

-Care sunt problemele cu care se confruntă farmaciștii, la ora actuală?

-Aprovizionarea, adaosul comercial foarte mic. Apoi, salariile farmaciștilor nu au mai fost majorate de câțiva ani. Majoritatea încasează lunar în jur de 2.500 de lei. De exemplu, un medic, în spital, primește peste 10.000 de lei lunar, dar un farmacist șef, 3.000 de lei. Este adevărat că, pe lângă cei 3.000 de lei, uneori mai primesc bonusuri, dar veniturile lor sunt tot mici.