Cezar Ouatu: "Nu mă veți vedea niciodată făcând un compromis, să devin consacrat pe zona de manele"

Punctul de plecare al ideii show-ului celor trei tenori a pornit din participarea contratenorului Cezar Ouatu (43 ani) la diverse ediții ale emisiunii de televiziune „Te cunosc de undeva!”, unde a interpretat cu succes zeci de roluri, multe dintre ele în travesti.

La Constanța, cei trei au fost îndelung aplaudați de publicul prezent în sala Casei de Cultură. Iar la final, într-un interviu pentru „Cuget Liber”, autorul spectacolului, Cezar Ouatu, mărturisea: „A fost un moment istoric pentru noi și pentru ascensiunea acestui proiect, cumva unic pe piață. Pentru că îmbină umorul cu muzica, aparent de operă, dar există mai multe fuziuni și schimburi stilistice muzicale. Pentru grupul dezinhibat al celor trei tenori liberi, 1 martie 2023 va fi o dată istorică și mulțumim publicului constănțean pentru primirea extrem de călduroasă”.



- Apropo de genuri stilistice muzicale, cum le răspundeți celor care v-ar putea acuza de… profanare?

- Spectacolul este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Poate mulți nu au înțeles acest concept. Este ca și un stand up, ca și roastul verbal noi facem roast muzical, cumva, nu profanând. Noi venim cu o educație clasică, în principal, și nu avem cum să facem acest lucru. Doar că aducem cumva, prin acest miraj al comediei muzicale, publicul către genul acesta. Ușor nișat și izolat într-o eră și într-o industrie muzicală, în România, după cum știm bine toți, presărată de foarte multe balcanisme, care cumva ne aparțin. Dar prin intermediul comediei, îmbinată cu zona aceasta, reușim să aducem publicul inclusiv mai aproape de acest repertoriu.

Inclusiv numele personajelor - Placido Domingo, Jose Carreras și Luciano Pavarotti – pentru noi rămân niște idoli și sursă de inspirație. Doar că noi îmbinăm comedia muzicală într-o manieră de satiră, dacă mi-e permis. Repet, este un pamflet muzical și trebuie tratat ca atare.

- De-a lungul carierei v-ați creat o carte de vizită, iar cine-l vede pe scenă pe apreciatul contratenor alături de un taraf e puțin șocat.

- Tocmai această fuziune stilistică are la bază de fapt cameleonismul artistic al personajelor pe care le-am interpretat, inclusiv la „Te cunosc de undeva”. Chiar și în ideea de a îmbina aceste genuri muzicale interbelice lăutărești, cu operă, canțonete și așa mai departe.



- Dacă nu exista „Te cunosc de undeva”, îndrăznea Cezar Ouatu un asemenea experiment?

- Bună întrebare! Nu! În 2013 eram extrem de conservator atât în caracter, cât și din punct de vedere al viziunii asupra unui anumit gen muzical. Doar că toate valențele pe care eu le-am descoperit la „Te cunosc de undeva” m-au făcut să dedic vocea pe care Dumnezeu mi-a lăsat-o în mai multe direcții. Nu neapărat specializându-mă pe direcția respectivă, dar asumându-mi mai multe roluri și din punct de vedere stilistic muzical să pot aborda mai multe genuri, de ce nu?

- Cum a apărut taraful George Vasile alături de dvs, în condițiile în care frecventați scene diferite?

- Membrii tarafului George Vasile îmi sunt toți colegi la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, unde eu sunt solist vocal. Colaborez inclusiv cu Orchestra populară „Flacăra Prahovei”, ai cărei instrumentiști sunt cei din taraf. Sunt senzaționali, după cum i-ați auzit, concertează pe scene destul de importante, în zona lor. Tot ce ați văzut pe scenă și toți oamenii nu sunt aduși pe casting, ci suntem prieteni. S-au născut repetiții în garaje, la un șpriț, la o bere fără alcool. Deci totul a fost ideea mea de scenariu-regie în pandemie, când am început să scriu, și de acolo totul a… „degenerat” într-un mod plăcut. Pentru că feedback-ul publicului în sălile unde am mai interpretat a fost extraordinar. Mai ales că venim cu un proiect nou.



- Într-adevăr este absolut inedit ce ați adus pe piața românească de divertisment…

- Mulți mi-au spus că ar putea fi cabaret, dar nu are nicio legătură cu cabaretul. Ne-au spus stand-uperi cunoscuți din România că l-am putea numi inclusiv stand-up comedy muzical sau ceva de genul. Nu neapărat… Este un concept muzical-vocal de comedie, prin care ne dorim să aducem publicul mai aproape de repertoriul acesta.

- Ați reprezentat România la Eurovision, în 2013, la Malmo, cu piesa „It´s my life” și cu siguranță sunteți conectat la eveniment. Ce părere aveți de tânărul reprezentant din acest an?

- Da, cum să nu, am văzut cine este finalistul național. Printre altele Teodor a fost laureatul Festivalului Internațional de Canto „Cezar Ouatu“ (FICCO), pe care eu l-am fondat la Ploiești. M-am bucurat foarte mult că avem un suflu tânăr, carismatic, curajos, cumva, pentru că a fost în primul rând, alături de constănțeanul „adoptat” Mihai Trăistariu. Așa că îi urez mult succes și să fie la fel de curajos și libertin în abordarea muzicală.

- La final, inevitabil, la ce proiecte mai lucrează Cezar Ouatu?

- O, da, de pe scena Free Tenors pe 12 – 13 aprilie ajung pe scena Ateneului Român cu „Johannes-Passion” de Johann Sebastian Bach. Cumva cameleonismul acesta stilistic vocal-muzical începe să mă caracterizeze și, dacă unii nu înțeleg cumva ideea de a putea să te ridici la un anumit nivel și să poți să-ți schimbi stilurile, înseamnă că nu vor să accepte că nu mai suntem într-o eră limitată. Spectrul este foarte larg, iar dacă Dumnezeu mi-a dat acest har la care am muncit foarte mult, de ce să nu-l valorific în diferite genuri muzicale? Nu mă veți vedea niciodată om de radio cu piese de genul acesta. Una este show-ul pe care eu îl fac pe scenă, am ieșit din personaj… suntem ceea ce suntem. Nu mă veți vedea niciodată făcând un compromis, știu eu, să devin consacrat pe zona de manele.

XXXXX

Despre „Johannes-Passion”. A fost creat la Leipzig, unde Bach era cantor, pentru a fi interpretat la biserica Sf. Nikolai în seara Vinerii Mari din anul 1724. „Passion” „Pătimirea”, cum s-ar putea traduce, a fost încă din secolul al XV-lea un gen de cantată sau oratoriu (în funcție de dimensiuni) care se cânta în biserici în săptămâna mare dinaintea Paștelui, pentru a reaminti enoriașilor evangheliile ce relatau „patimile” lui Iisus. Structura acestor lucrări a variat în funcție de țară, de regulile liturgice, de predominanța recitativului, a omofoniei sau polifoniei.