Preşedintele USR Mangalia, Semiran Abdurefi, se destăinuie. "Oamenii m-au făcut să intru în politică"

36821
1

Articole de la același autor

Oamenii politici sunt de cele mai multe ori serioşi, cu feţele acoperite de grimase din cauza problemelor pe care trebuie să le rezolve şi nu îşi arată foarte des faţa umană, din spatele postului pe care îl ocupă. Nu este însă şi cazul lui Semiran Abdurefi, preşedintele USR Mangalia şi consilier judeţean în Constanţa. Un caracter puternic, care se zbate pentru interesele cetăţenilor, o fire ageră căreia nu îi scapă nicio problemă importantă din Mangalia sau Constanţa. Despre cum este Semiran Abdurefi în viaţa politică, dar şi în viaţa personală, aflaţi mai multe din rândurile următoare.

-Doamna Semiran Abdurefi, ce v-a făcut pe dumneavoastră să intraţi în această lume a politicii?


Oh, Doamne, Dumnezeule! Am răspuns la această întrebare de foarte multe ori şi vreau să ştiţi că uneori mă întreb ce caut eu în politică. Eu am o vârstă la care oamenii nu prea mai iau această cale. M-a convins să intru în politică ceea ce i-a convins pe toţi din USR să facă acest lucru. Totul a pornit de la Ordonanţa 13. Apoi, am fost plecată o vreme în Canada şi după ce m-am întors se strângeau semnături pentru acea campanie „Fără penali”. Aşa că m-am dus de una singură să strâng şi eu semnături. Am fost peste tot. La muncă, în Vamă, în Mangalia, în Constanţa, peste tot. Apoi luam aceste semnături şi le depuneam la partid, la USR, pentru că acolo se contabilizau. Şi pot să vă mai spun că oamenii în general m-au făcut să intru în politică. A fost pentru prima dată când am observat oameni din diverse categorii de toate vârstele care accesau la o idee. De la cei foarte tineri, de 18 ani, până la cei de peste 60 de ani. Mie mi-au plăcut aceşti oameni care au intrat toţi în USR. Când am intrat în partid nu cunoşteam pe nimeni. Şi uite că ne-am adunat cu toţii şi a ieşit foarte bine. Eu sunt o idealistă. Eu am fost întotdeauna interesată de politică. Am participat la toate tururile de scrutin din 1990 până în prezent. Mi s-a părut un mare privilegiu să poţi vota liber. Mă săturasem de nenorocirea aia de comunism. Prima dată l-am votat pe Ion Raţiu. Mi-a plăcut foarte mult personajul.




-Vă implicați foarte mult pentru salvarea Pădurii Comorova. Ce vă leagă de această pădure?

În primul rând mă leagă copilăria mea. Tatăl meu lucra la gospodăria de partid în pădure. Mergeam cu tata cu şareta şi mergeam la sere. Lângă Popasul Căprioarelor era gospodăria de partid şi acolo lucra tatăl meu. Eram foarte bucuroasă. Ştiu pădurea asta de mică. Cum să distrugi aşa ceva? Uite, să îţi spun ceva. Eu nu am făcut copii, dar am plantat mulţi copaci. Sunt o înfocată apărătoare a naturii în general. Tatăl meu este născut în Hagieni. Am copilărit în pădure. Toate vacanţele mele le-am făcut la Hagieni. În 2015 mergeam cu o prietenă la plajă în Olimp şi la un moment dat am oprit maşina pentru că am văzut o firmă contractată de primărie care tăia un stejar imens şi frumos. În momentul acela am fotografiat tot în jurul meu, i-am întrebat dacă au autorizaţie şi nici nu m-au băgat în seamă. Am trimis un e-mail pe adresa Ministerului Mediului şi ce crezi? Mi-a răspuns ministrul de atunci, Cristiana Paşca Palmer. M-a pus în legătură cu şeful Gărzii Forestiere din Constanţa. Şi am mers cu aceasta în Pădurea Comorova şi am constatat că asemenea tăieri se întâmplă în masă mare. Dacă intri în pădure, în interior este cheală. Pe margine mai sunt copaci, dar în interior se taie la greu. Este păcat că se întâmplă aşa ceva.

-Ce preferaţi? Muntele sau marea?

Categoric marea. Sunt dependentă de mare. Eu lucrez în Constanţa şi multă lume mă întreba de ce nu mă mut acolo. Nu mă mut pentru că trebuie să fiu lângă mama mea şi îmi asum lucrul acesta. M-am gândit la un moment dat că aş putea să cumpăr o proprietate în Constanţa, la 300 de metri de mare. Dar eu stau în Mangalia, la 5 minute de mers pe jos de mare. Îmi iau câinele şi merg pe plajă. În ultimul timp am fost din ce în ce mai rar, dar eu depind de mare.



-Care sunt pasiunile dumneavoastră? Ce faceţi când aveţi timp liber?

În momentul acesta, şi nu sunt ipocrită, de când sunt în politică dau totul pentru această ramură. De când am intrat în USR sunt atât de conectată, încât nu mai am timp de alte activităţi. Fac sport din când în când. În loc să urc pe bicicletă, cum făceam înainte când mergeam non-stop în Bulgaria, acum merg de 3 ori pe săptămână la spinning, seara. Nu îmi place să mă plimb. Sunt workaholică. Dacă plec undeva 2 zile, a treia zi vreau acasă. De mine depind foarte mulţi din familie. Nu am fost în viaţa mea plecată mai mult de două săptămâni pe undeva. Am stat mult în Canada, dar acolo a fost o teroare pentru mine. Nu mi-au plăcut multe lucruri. Am văzut în schimb acolo multiculturalitatea, care m-a fascinat incredibil de mult. Şi mi-a mai plăcut toleranţa oamenilor

-Se spune că Mangalia este oraşul unde „Soarele sărută Marea”. Aţi putea vreodată să vă despărţiţi de Mangalia?

Nu. Am fost în situaţia aceasta, dar nu am putut. Eu am rădăcini adânci aici. Nu obişnuiesc să îmi iau rădăcinile în spate şi să plec ca melcul cu casa. Eu sunt o tipă sentimentală. Eu zic că nicăieri nu este mai multă lumină ca în Mangalia. Nu ştiu de ce. Cum să nu îmi placă? Vorbesc acum cu dumneavoastră şi am perdelele trase pentru a intra lumina în cameră. Este foarte multă lumină. Îmi este ciudă de aceşti tineri care nu au nicio şansă în Mangalia. Ce să facă aici? Nu au unde să muncească. E greu să îţi găseşti de muncă în Constanţa, dar în Mangalia...



-Sunteţi o fire tonică. Neobosită. Cum reuşiţi să vă menţineţi această energie?

Chestia asta este genetică. De multe ori vin din tura de noapte şi ai mei îşi dau seama când sunt obosită. La mine este invers decât la oamenii normali. Eu, când sunt obosită, am mai multă energie decât atunci când sunt odihnită. Nu obosesc. Mie îmi place să muncesc. Poate sună ipocrit, dar asta îmi place cel mai mult. Unii găsesc plăcere în alte lucruri. Eu nu am fost niciodată domnişoară, nici doamnă, nu mi-am făcut niciodată unghiile şi alte chestii de genul. Eu muncesc la greu. Când nu voi mai face politică, mă voi apuca de grădinărit. La modul cel mai serios. Îmi place foarte mult şi mă şi pricep. Tata a fost agronom şi m-a cărat pe câmp de când aveam 10 ani. Dacă ar veni Apocalipsa, nu mi-ar trebui decât o bucăţică de pământ din care să mă hrănesc pe mine şi pe ai mei.

-Sunteţi genul care plânge la filme?

Nu. Nu prea plâng la filme. Singurul film la care am plâns şi plâng tot timpul când îl văd este „Forrest Gump”. În general, în viaţa de zi cu zi, plâng extrem de mult. Sunt o plângăcioasă, recunosc. Eu zic că nu vreau să plâng, dar o fac întotdeauna.





-Ascultaţi muzică des? Care este genul dumneavoastră preferat?

Ascult des muzică şi în special îmi place să ascult muzică la maxim, mai ales în maşină. Îmi place din când în când să ascult muzică clasică, dar trebuie să recunosc că sunt înnebunită după muzica rock.

-La final, un mesaj pentru cei care v-au votat, dar şi pentru cei care nu au făcut-o.

Staţi cu ochii pe noi. Non-stop. Trebuie să ne cereţi socoteală. Fiecare vot trebuie acoperit de fapte. Nu îi slăbiţi nici un moment pe politicieni. Puneţi-i la muncă. Dacă li se pare greu, să se ducă acasă. Politica nu este pentru caractere slabe. Dacă te ţine stomacul, încasezi. Dacă ai obosit, pleci acasă. Atât am avut de spus!



Comentează știrea

IOAN
4 februarie
Presedinte USR Mangalia

Felicitari, dna Semiran Abdurefi! Sinceritate dezarmanta, exemplara, atasament si respect neobosit , de nezdruncinat fata de familie si parinti, dragoste si fidelitate pentru radacini si semeni, romantica incurabila numai pe taramul de vis al romantismului, Mangalia, ratacita prin padurea defrisata de valori a politicii romanesti si, doar cu cativa pomi de plantat in desertul atat de arid al faradelegilor inaintasilor politici, toate, adunate intro singura persoana, un ghiocel, vestitor de nou in primavara politicii dobrogene, si atat! Pacat ca v-ati urcat intr-un tren care a deraiat prea devreme, spre deziluzia multora si, acum este tot mai greu sa adunati si sa lipiti chioburile la oglinda sparta si in care aratati atat de frumosi si de curati la inceput de drum. Sa aveti succes in continuare, in tot ce faceti, sa iubiti cu aceeasi patima MANGALIA si pe mangalioti!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3314 secunde