Vlad Dumitrescu a renunțat la medicină pentru salsa! "Cel mai mare vis al meu este să dansez într-o finală de Campionat Mondial"

- Într-adevăr, sunt absolvent cu diplomă al Facultății de Medicină din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa. În 2006, când aveam 27 de ani, am plecat cu firma la care lucram atunci ca reprezentant medical într-o excursie în Mexic, unde am descoperit salsa. Ca mulți oameni, nu știam ce înseamnă. Asociam salsa cu dansul sportiv, dar realitatea este că nu există nicio legătură între cele două, deoarece salsa se adresează adulților care vor să învețe pur şi simplu să danseze, nu neapărat să facă performanță. Salsa este la bază un dans social, pe care oamenii îl dansează la petrecerile de profil, la fel cum sunt şi cele pe care le organizăm şi noi, în fiecare weekend, în clubul „Latin Fever” din Constanţa. Ce am văzut atunci, acolo a fost revoluționar pentru mine, pentru că nu era deloc ceea ce presupuneam. Am văzut oameni simpli dansând şi bucurându-se de dans, fără griji, pur şi simplu în elementul lor şi am simțit în acel moment că am găsit ceea ce căutam. Meseria de medic este foarte frumoasă, dar nu îmi oferea acea parte artistică şi de creație de care eu am simțit că am nevoie în viața mea. Deci, a fost doar o chestiune de timp până când am luat decizia de a o lua exclusiv pe drumul dansului. Nu a fost ușor, mai ales că cei din jur îmi ziceau să mă gândesc bine, să nu dau cu piciorul atâtor ani de şcoală, dar am mers pe ce mi-a dictat inima să fac, şi anume dansul. L-am urmat şi nu regret nicio secundă.

- Depinde de locul în care dansez. Când sunt la petreceri, pur și simplu mă distrez. Mă simt liber și mă conectez cu muzica și partenera de dans din acel moment. Mă bucur de muzică și de dans. Când sunt pe scenă şi fac show, este aceeași plăcere, dar combinată cu adrenalină şi dorința de a oferi un spectacol de calitate spectatorilor. Când concurez, pe lângă plăcere şi adrenalină, mai este şi ambiția, dorința de a face totul cât mai aproape de perfecțiune.

- Salsa reprezintă totul pentru mine. Îmi pare rău doar că nu am descoperit mai devreme acest stil de dans, ci abia la 27 de ani. Dar, după cum se vede, niciodată nu e prea târziu. Nici măcar pentru performanță. M-am pregătit în primii ani cu doi profesori români din București, oameni care mi-au ghidat primii pași spre scenă şi competiţie. Din 2012 m-am pregătit împreună cu partenera mea, numai cu perechi de campioni mondiali: Adrian şi Anita din Spania, multipli campioni mondiali, la care mergeam anual în Barcelona, la pregătire. După aceea, Carine şi Rafael din Brazilia, dar şi cu Jorge şi Maria din Mexic.

- Sunt două evenimente care au fost extrem de importante pentru mine.

Primul eveniment important a fost când am câștigat primul titlu de campion național, în 2012. Am participat atunci cu prima mea parteneră de dans, Mihaela Cândea, cu care am şi înființat şcoala de dans „Salsa Encanto”, în 2008. Deşi am mai câștigat de atunci şi alte titluri naționale, acela va rămâne special în sufletul meu. Al doilea eveniment important a fost Campionatul Mondial din Mexic, „Euroson Latino” 2018. Am simțit acel Campionat Mondial ca pe o sărbătoare. Ni s-a cântat imnul pe scenă, la festivitatea de premiere, am purtat steagul țării mele la defilare, iar ca rezultat, a fost unul dintre cele mai bune rezultate obținute la un Campionat Mondial de vreo pereche din România. Acum, împreună cu partenera mea, Lavinia Toma, avem în plan, în 2023, să mergem iar la Mondial, în Mexic, şi tragem tare să ne depășim performanța din 2018.

- Ooooo, foarte multe. De fapt, dacă socotim şi copiii, formați de-a lungul timpului de Alex Tarlia, Elena Rizea şi acum de Lavinia Toma şi Maria Dumitrescu, sigur vorbim de mii. Din aceste mii de persoane, au fost şi câteva zeci cu care am avut şi avem performanţe, atât la nivel de copii, cât şi la nivel de adulți.

- Nu există cuvinte pentru a descrie satisfacția, mai ales când această muncă a lor şi a noastră, a celor care îi antrenăm, se traduce în rezultate. Iar la capitolul rezultate, stăm foarte bine.

- Talentul este cam 10% maxim, restul e dorința, adică munca. Acesta ar fi mesajul pe care aş dori să îl transmit mai departe. Un om poate să fie plin de talent, dacă nu îl dublează cu muncă şi sacrificii, nu va ajunge prea departe. Însă dacă muncește „pe rupte”, cum se spune, dar are mai puțin talent, poate să ajungă mult mai departe decât cel talentat, dar mai puțin muncitor.

- Visul meu cel mai mare este să dansez într-o finală de Campionat Mondial. Deși în Mexic 2018 am fost destul de aproape de a atinge acest vis, totuși nu cred că aş fi fost satisfăcut, pentru că adevărul este că, atunci când am văzut finala, mi s-a părut că toți cei care au concurat erau la alt nivel faţă de noi. Așa că, pentru a completa, de fapt, răspunsul, aş spune aşa: visul meu este să dansez într-o finală de Campionat Mondial şi să simt că sunt din acel film, că am nivelul necesar pentru a fi acolo şi nu este doar o conjunctură sau o întâmplare.

- Am vrut să arăt cât mai multor oameni ce înseamnă salsa şi să arătăm nivelul la care am ajuns noi ca trupă. Am participat şi la „România Dansează”, iar acolo provocarea a fost alta. Am vrut să văd dacă pot să fac un show de dans pentru TV, pentru că este diferit un show pentru o emisiune TV, faţă de un show de dans pentru un eveniment de salsa. Și pot spune că a fost o mare reușită. Toți producătorii emisiunii au spus la final că „așa arată un show pentru televiziune”.

- La mine este full-time job. Am trei ore de curs de luni până vineri, plus 2-3 ore minim de studiu/antrenament de dans zilnic. Pe lângă asta adăugăm şi orele de dans din weekend, de la petreceri şi ajungem la peste opt ore zilnic dedicate dansului. Adică exact ce ziceam la început, full-time job.