De vorbă cu un campion. Cristian Tranulea, poveşti din cariera de sportiv, dar şi din cea de antrenor

20334

Articole de la același autor

De cele mai multe ori, campionii se nasc, ei nu devin campioni din oameni obişnuiţi. Pentru a deveni campion îţi trebuie mult talent, dar şi foarte multă perseverenţă. Cristian Tranulea este unul dintre sportivii constănţeni care au făcut senzaţie la toate concursurile de nataţie şi triatlon la care au participat. Cea mai mare performanţă realizată de acesta este cucerirea medaliei de argint la Campionatul Mondial de Înot în Ape Îngheţate din Franţa. În prezent, Cristian Tranulea este antrenor la Clubul Sportiv Axiopolis Cernavodă, dar mai multe despre cariera sa ne povesteşte chiar el, în rândurile următoare.





- Cristi, povesteşte-ne puţin despre copilăria ta. Ce îţi plăcea să faci atunci când erai mic şi cum ai descoperit înotul?

- Am avut o copilărie deosebită, în care le-am încercat pe toate. Părinții m-au îndrumat către cât mai multe activități pentru a-mi găsi vocația. Am cântat la chitară, am absolvit școala de arte populare din Constanța, am avut mici tangențe și cu fotbalul, dar înotul mereu a fost activitatea mea principală! Asta fac dintotdeauna și nici nu mă văd să fac altceva. Derivat din înot, da, dar total altceva, nici vorbă!

- Ştiu că ai o relaţie foarte bună cu profesorul Octavian Tileagă. Câţi ani de prietenie vă leagă şi cum a fost toată această perioadă?

- Da, am o relație fantastică de prietenie cu domnul profesor Tavi Tileagă, avem împreună undeva la 11-12 ani de prietenie și colaborare, ani în care mi-a fost în spate la fiecare pas. Mă bucur tare mult că, pe lângă activităţile din bazin, am avut parte de câteva momente extraordinare împreună cu domnul profesor Tileagă, momente în care am ieșit în oraș, am fost pe la curse de triatlon, am avut emisiuni împreună și tot felul de activități în exteriorul bazinului.



- Ai făcut la un moment dat trecerea de la înot la triatlon. Ce te-a făcut să iei această decizie?

- Eram într-un cantonament de pregătire cu echipa de înot la Timișoara și am văzut un anunț cu o competiție de triatlon în Mamaia. Eu ieșeam frecvent la alergare pentru pregătire suplimentară și mă plimbam de plăcere pe bicicletă. Am zis să încerc să particip la această competiție, ba chiar am avut o clasare și pe podium, grație înotului puternic pe care l-am avut. Am fost observat de Răzvan Florea și am început să mă antrenez în direcția asta, sub îndrumarea echipei de la Atena Sport Club.

- Ai participat la multe concursuri, atât în ţară, cât şi în străinătate. Cum ţi se par condiţiile de afară, faţă de condiţiile de la noi?

- Într-adevăr, am participat la multe competiții, la campionate balcanice, europene, mondiale, diferite concursuri internaționale. De asemenea, multe cantonamente de pregătire s-au desfășurat după granițele României. Nu cred că este neapărat vorba despre unele „condiții” mai bune din afară, ci de modul în care sunt educați sportivii, dar și de ce echipe au în spate. Spre exemplu, au foarte mare grijă la alimentație, au parte de doctori, nutriționiști, au medicul sportiv care se ocupă pe partea de medicație. Sunt educați altfel de mici!



- Eşti vicecampion mondial la înot în ape îngheţate. Ai dat toate aşteptările peste cap şi te-ai întors cu medalie din Franţa. Cum este sentimentul?

- Da, sunt vicecampion mondial și mă mândresc cu acest titlu. Este una dintre cele mai mari realizări de până acum. Nu pot spune că am dat toate așteptările peste cap, firește este un rezultat mare, dar totodată eram unul dintre favoriți, aveam încredere în mine că o să iau medalie. Este un sentiment plăcut, iar ce mă bucură foarte tare este faptul că acest rezultat este un exemplu direct pentru elevii mei, vorbesc în special de cei din Cernavodă cu care am ales să merg spre înalta performanță.

- Cum ai fost primit atunci când te-ai întors în ţară? Cine te-a aşteptat la aeroport şi care a fost cel mai emoţionant mesaj pe care l-ai primit?

- Am fost bombardat de mesaje și invitații din partea presei să realizăm diferite emisiuni, podcasturi. Consider că am reușit să ies puțin în față cu acest rezultat. Cât despre primirea în aeroport, trebuie să menționez că am venit pe ascuns înapoi în România, am călătorit fără lotul naţional pentru că am mai rămas o perioadă în Italia să mă relaxez. Menționez că am majoritatea rudelor din partea tatălui stabilite acolo și a fost un prilej bun să mai petrec timp cu ele. Cât despre cel mai emoționant mesaj, nu ştiu ce să zic. Aproape că mi-au dat lacrimile când am ieșit din apă și mă aștepta la telefon domnul profesor Tavi Tileagă!



- Mai nou, am observat că ai îmbrăţişat meseria de antrenor. Cum te înţelegi cu copiii de la Cernavodă?

- Da, era drumul firesc pe care trebuia să-l urmez, mai ales că sunt o persoană foarte empatică și mi-am dorit mereu să am același parcurs precum antrenorul meu. Mă înțeleg foarte bine cu copiii de acolo, mă ajută și faptul că sunt destul de apropiat de vârstă cu ei și pentru majoritatea reprezint ceva mai mult decât un simplu antrenor. Mă sună mereu, vin de drag la antrenament și de cele mai multe ori ei sunt acolo cu 30 de minute înaintea orei!

- Profesorul Octavian Tileagă îţi oferă sfaturi din când în când cu privire la antrenorat?

- Da, țin legătura în mod constant cu domnul Tileagă și din această perspectivă trebuie să vă spun că sunt extrem de norocos. Pe lângă dânsul, am privilegiul de a-l avea coleg la Clubul Sportiv Axiopolis Cernavodă chiar pe domnul profesor din cadrul facultății absolvite. Pe lângă domnul profesor Tavi, am o relație foarte apropiată și cu domnul profesor Andrei Petrescu, motiv pentru care mereu îi stresez cu telefoanele să caut „validare”. Mă bucur că de cele mai multe ori suntem pe aceeași lungime de undă și mă bucură extraordinar de tare faptul că pot obține rezultate grație îndrumării domnilor profesori, domnul profesor Tileagă, dar și domnul profesor Petrescu fiind un real sprijin în cariera mea de antrenor. Sunt la început de drum și îmi asum faptul că la 23 de ani mai pot comite și greșeli, chiar dacă sunt foarte pregătit. Dânșii au avantajul vârstei, iar datorită experienţei, s-au confruntat cu anumite situații din care eu pot învăța.



- La final, un mesaj pentru toţi copiii care vor să se apuce de sport. De ce ar vrea un copil să facă o carieră în nataţie?

- Înotul este un sport deosebit care mie mi-a oferit o grămadă de satisfacţii. Pe lângă disciplină, sănătate din plin, forță, mobilitate, dar și un skill vital, înotul mi-a oferit și unele experiențe la care un om obișnuit de vârsta mea nici nu ar putea visa. Am reușit să văd toată lumea, să urc de nenumărate ori pe podium și să mă bucur de unele lucruri specifice doar înaltei performanţe. Sper ca noile senzații din natația românească să inspire tinerii, iar noile generații să-şi dorească să păşească pe cele mai înalte podiumuri, așa cum au făcut-o și eroii lor!



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.7543 secunde