Dezbatere "Patrimoniul Constanței, încotro?". Clădirile cu risc seismic, în atenţia USR

În debutul dezbaterii, senatorul Remus Negoi a vorbit despre importanța scoaterii la lumină a problemelor ce privesc patrimoniul local, a particularităților ce fac referire la valoarea sa istorică și culturală în municipiul și județul Constanța, dar mai ales scoaterea la lumină a soluțiilor în cadrul acestor dezbateri. Scopul acestor întâlniri este să se audă clar părerile specialiștilor, soluțiile, să fie gândite împreună și să ajungă mai departe, la consiliul local: „Patrimoniul este cel care ar trebui să ne unească pe toți”, a spus acesta în introducere.

În continuare, Cristiana Popescu, consilier local și membru în Comisia de organizare și dezvoltare urbanistică, realizarea lucrărilor publice, protecția mediului înconjurător, conservarea monumentelor istorice și de arhitectură a scos în evidență necesitatea de a prețui „aceste bijuterii arhitecturale” și, de asemenea, consideră că obținerea rezultatului final este posibilă, dar avem nevoie de o organizare mai bună.

„Este important să luăm în considerare că trebuie să fim precauți, căci, în cazul unui cutremur mai puternic, unele clădiri care nu au avut parte de consolidare și restaurare, se pot pierd. Și să ținem cont de faptul că o clădire dărâmată este greu de reconstruit.

În general, există foarte puține informații pe internet despre clădirile cu risc seismic”, declară consilierul local Cristiana Popescu, care pune apoi în față următoarea dilemă: Ce ar trebui să faci din postura de proprietar sau chiar de utilizator al unei clădiri?

De la același consilier local am aflat că există un site, dar pentru București, precum și un ghid seismic de pe Storia.ro: „Cum evaluezi riscul de prăbușire a unei clădiri în caz de cutremur, pas cu pas”. Însă mult mai necesară ar fi realizarea unei astfel de cartografieri de către administrația locală.

Momentan, în județul Constanța există 148 de clădiri clasate cu risc seismic între gradul 1 și gradul 3, iar inventarierea acestora a fost îndeplinită în cadrul hărții clădirilor cu risc seismic din Constanța, realizată de către jurnaliștii Info Sud-Est în urma seismelor din Turcia, o inițiativă complet privată.

Tot Cristiana Popescu reamintește că la nivel național, au fost adoptate o serie de documente, care fac referire explicit la reducerea riscului seismic în România: Legea 212/2022, care privește măsurile de reducere a riscului seismic, normele metodologice și strategia națională de reducere a riscului seismic. Această lege a fost adoptată în decembrie anul trecut, înainte de evenimentele tragice din Turcia, dar nu s-au luat măsuri concrete. Legea 212/2022 face referire, în principal, la clădiri în spații realizate în scopul desfășurării de activități care pot implica aglomerări de persoane, respectiv clădirile de locuințe colective cu cel puțin 10 apartamente. Se impune, prin această lege: evaluarea vizuală rapidă, ca mai apoi să se considere dacă au nevoie de expertizări. Se impune identificare și inventarierea construcțiilor edificate înainte de ’78, indiferent de proprietar și publicarea lor pe o pagină web.

După aceste legi, ce au fost adoptate, a fost instituită, la nivelul Consiliului Local Constanța, prin dispoziție de primar, Comisia pentru reducerea riscului seismic la imobile existente și construcțiile vulnerabile ce prezintă pericol public. Florin Cocargeanu, viceprimar și membru în cadrul comisiei, oferă informații despre aceasta: „Scopul comisiei pentru reducerea riscului seismic la imobil a fost acela de a identifica cele mai bune soluții și instrumente pentru punerea în siguranță a patrimoniului construit de pe raza municipiului Constanța, pentru protejarea cetățenilor, pentru creșterea calității vieții și pentru identificarea și gestionarea riscurilor generate de eventuale situații de urgență specifice”.

Cu toate că trebuia să se întâlnească lunar, de la înființarea comisiei, în septembrie 2022, aceasta s-a reunit o singură dată, în luna noiembrie 2022: „În noiembrie ne-am întâlnit să ne cunoaștem și să ne stabilim intențiile care se referă la publicarea inventarului clădirilor cu risc seismic, notificarea proprietarilor clădirilor vulnerabile, precum și prioritizarea intervențiilor", a precizat viceprimarul.

Printre altele, țintele comisiei mai sunt reprezentate și de: identificarea, inventarierea și monitorizarea clădirilor vulnerabile, în cazul unor seisme, clădirilor unde funcționează unități de învățământ și care au fost construite înainte de 1978 și activități de promovare și conștientizare privind riscurile generate de seisme.

De menționat este că, momentan, pe site-ul primăriei nu este prezentat vreun inventar al clădirilor cu potențial de risc seismic.



„E nevoie de un plan pe 10-20 de ani pentru a interveni într-o asemenea problemă”

Matei Sumbasacu, inginer constructor, specializat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, fondator al asociației RE:RISE, invitat la dezbatere, a vorbit participanților despre strategia națională de reducere a riscului seismic și metodologia de evaluare vizuală. În cadrul prezentării sale, s-a ajuns la concluzia că principalele provocări pe care noi le observăm în ceea ce privește consolidarea clădirilor cu risc seismic pe plan local sunt: corupția, lipsa fondurilor, lipsa experților și multe alte motive, pe care le-au dat chiar participanții. Acesta a explicat ce înseamnă strategia reducerii riscului seismic și a vorbit despre necesitatea ei, dar, de asemenea, a menționat că, pentru o consolidare, mai ales, e nevoie de un plan pe 10, 20 de ani, pentru a interveni într-o asemenea problemă care trebuie raportată la posibilitățile pe plan local: „Chiar dacă Bucureștiul, spre exemplu, are mai multe clădiri și te-ai aștepta ca doar la București să dureze foarte mult, raportat la resursele existente pe plan local, există localități unde, deși sunt doar 10 clădiri care necesită consolidare, consolidarea acelor 10 clădiri s-ar putea să dureze cât 50-60 de clădiri din București. Una dintre resursele foarte importante în ceea ce privește expertizarea este reprezentată de experții tehnici”, a afirmat Matei Sumbasacu.

Care a mai spus: „Strategia Națională de reducere a riscului seismic este primul document care oferă o viziune pe termen lung cu privire la consolidarea clădirilor, la pregătirea fondului nostru construit în România pentru cutremure. Până la această strategie nu exista nici o viziune. Exista un program național de consolidare care se reaproba anual, un proces de consolidare tratat de pe un an pe altul”, susținând că, de asemenea, este foarte importantă și informarea comunității.

În continuare, invitata Dorothee Hasnaș, arhitect, a vorbit despre bunele practici în reabilitarea vilelor moderne și a clădirilor de Patrimoniu. Aceasta a editat o carte, care va apărea curând și în librării, al cărei subiect sunt vilele Goldstein din Constanța făcute între 1931-1940. Dorothee Hasnaș consideră foarte importantă o campanie de informare, pentru a cunoaște cât de mare este riscul ca o clădire să se degradeze, să se facă intervenții pentru a știi cum poți cum să nu le devalorizezi. De asemenea, un al doilea pas important ar fi realizarea unor politici publice care să încurajeze privatul să facă pași corecți, legali, după normele în vigoare, pentru a-și pune în valoare imobilele. Astfel, zona istorică ar putea avea mult de câștigat, este de părere reputatul arhitect.



„Opțiuni de finanțare există!”

Oana Chirilă, arhitect și membru fondator al Asociației Locus-Herculane Project, a fost invitată să abordeze problema finanțării pentru consolidarea sau restaurarea clădirilor istorice. Aceasta a explicat, din experiența ei într-un proiect similar, ce implică clădiri de patrimoniu, că fondurile există, nu sunt greu de accesat: „Din punctul meu de vedere, finanțarea nu este greu de accesat acolo unde există clar o viziune și un return din partea comunității. Există fonduri europene, există fonduri pe care le gestionează ADR-urile. La nivelul Ministerului Culturii există o serie de programe, precum Programul RO-Cultura. Alte câteva surse sunt cele gestionate de Institutul Național al Patrimoniului, fonduri ce vin direct de la Ministerul Culturii în baza Programului Național de Restaurare”, a adăugat Oana Chirilă.

La fel ca și ceilalți invitați, a evidențiat importanța informării, pentru a fi vizibilă existența acestor fonduri. Este importantă existența acestei campanii de informare, tocmai pentru a se răspândi mai departe și a duce la rezolvare: „Opțiuni de finanțare există! Sunt la îndemână, dar la finalul zilei trebuie să fie vizibile, iar comunitatea, și nu doar comunitatea, cetățenii, dar și administrația locală trebuie să fie foarte conștientă că există aceste fonduri”.

Ulterior, trecerea către o discuție liberă a fost făcută prin intermediul unui studiu de caz realizat de inginerul constructor Alexandru-Cristian Ionescu, mai exact Evaluarea seismică a marii Moschei „Carol I” din Constanța conform P100-3/2019, codul de evaluare seismică a clădirilor din România în baza căruia se realizează expertizele tehnice. Concluzia prezentării a fost că Moscheea se încadrează în clasa II de risc seismic.

Alexandru susține că problema expertizelor tehnice este că numărul mic de persoane calificate cu o dublă atestare necesară: „Numărul experților tehnici cu această dublă atestare este foarte mic, vârsta medie este de 70+, iar în Constanța nu există absolut nimeni care să aibă această calificare. Nu avem suficienți experți tehnici, iar ei, cu toate că sunt niște persoane cu experiență, cumva nu ar putea face față volumului mare de muncă la care ar fi supuși”.

După ce fiecare invitat a discutat despre acest subiect, dezbaterea a luat forma unei discuții libere prin intermediul căreia participanții au putut discuta cu experți, în ideea găsirii de soluții. Printre cei participanți regăsim și reprezentanți ai Ordinul Arhitecților din România, reprezentanți ai INP, reprezentanți ai primăriilor din țară, reprezentanți ai Direcției Județene de Cultură, reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale, membri din cadrul societății civile și locuitori ai Constanței.

Ioana JUGRĂVESCU

Bogdan IVULESCU

Studenți specializarea Jurnalism, Facultatea de Litere,

Universitatea „Ovidius”