Semnal de alarmă pentru gravide: dezlipirea prematură de placentă

Două categorii de gravide sunt supuse unui risc de naștere prematură sau mortalitate maternă: cele minore, până în 17 ani, al căror organism nu este suficient dezvoltat pentru a susține o sarcină până la capăt, și cel al femeilor care depășesc vârsta de 35 de ani și care riscă o serieâ de complicații, precum dezlipirea de placentă. 

Dezlipirea prematură de placentă normal inserată reprezintă des-prinderea placentei de peretele uterin după a 22-a săptămână de sarcină, înainte de expulzia fătului, datorată unei hemoragii produse în grosimea deciduei bazale (mucoasă a uterului, între uter și placentă). 

Este o afecțiune cu o frecvență ce variază între 1,5 și 2% din nașteri. 

"Gravidele cu risc crescut de a dez-volta această afecțiune sunt cele cu vârstă mai mică de 17 ani, cele cu hipertensiune arterială, atât înaintea sarcinii, cât și indusă de sarcină, cele cu vârste de peste 35 de ani, fumătoarele și consumatoarele de alcool sau droguri sau cele care au suferit un traumatism. Afecțiunea se manifestă cu dureri debutate brusc, cu intensitate mare și continue, sângerare pe cale vaginală, cu sânge roșu sau brun, stare de agitație, astenie, transpirații reci. În condițiile în care o gravidă are o astfel de simptomatologie, trebuie să se prezinte de urgență într-o clinică de specialitate", a explicat dr. Lucian Șerbănescu, medic spe-cialist obstetrică - ginecologie în cadrul Clinicii Santerra. 

Diagnosticul precoce salvează sarcina

Diagnosticul este sugerat de scurgerea vaginală de sânge, du-rerea și sensibilitatea uterină. Monitorizarea cardiacă fetală poate identifica un pattern anormal sau moarte fetală.

"Gravidele aflate în grupele de risc enumerate anterior trebuie să fie foarte atente, dar dat fiind faptul că afecțiunea poate debuta ca «o lovitură de trăsnet pe un cer senin», practic orice gravidă de peste 22 de săptămâni poate să o dezvolte. 

Complicațiile dezlipirii premature de placentă normal inserate pot varia de la suferință fetală acută la moarte fetală in utero, până la histerectomii de necesitate sau mortalitate maternă. Consider că o monitorizare atentă a pacientei gravide poate reduce semnificativ atât incidența afecțiunii, cât mai ales incidența formelor grave", mai completează medicul.