Cancerul, o furtună emoțională de nedescris! "Orice zi în plus pe care i-o aduci bolnavului este un mare succes"

Menționăm că, la momentul actual, nevoia de servicii paliative ale bolnavilor de cancer este acoperită doar parțial, iar această situație este valabilă la nivelul întregii țări, unde există numeroase persoane cu astfel de nevoi speciale. Deci, cum spuneam, paliația nu este acoperită complet în județ. În spital, de exemplu, există 21 de astfel de paturi. De ce este nevoie de paturi de paliație? Pentru că, de multe ori, cu ajutorul acestui tratament cresc șansele de supraviețuire ale bolnavilor. Apoi, în momentul în care pacienții au acces la tratamentele paliative, ei sunt îngrijiți atât fizic, cât și psihic, mai ales că, deseori, nu au doar cancer, ci și alte boli asociate și atunci îngrijirea unui bolnav nu se reduce doar la administrarea curei de chimioterapie. În aceste condiţii, ei necesită o perioadă mai lungă de spitalizare, pentru este necesar a fi rezolvate toate bolile asociate pe care le au. Pe scurt, pacienții cu o stare de sănătate bună sunt trataţi în spitalizarea de zi, iar pe secție sunt internate cazurile complicate.

Perioada de spitalizare, diferită de la un pacient la altul

Din cauza complicaţiilor, perioada de spitalizare este, în astfel de situaţii, lungă, până când se rezolvă toate bolile asociate și se decide ce tratament trebuie să urmeze pacientul.

Dr. Mazilu a precizat că pacienții sunt conștienți de importanța și gravitatea diagnosticului și își dau seama că temporizarea nu este un lucru în favoarea lor. Asta în condițiile în care trebuie ținut cont de faptul că istoria naturală a bolii oncologice duce, de multe ori, la prezentarea tardivă la medic, pentru că este o boală care, din păcate, nu dă manifestări decât foarte târziu. Foarte des, cu excepția localizărilor pentru care există screening de detectare precoce, oamenii se prezintă în stadii local avansate sau metastatice, dar asta și din cauza istoriei naturale a bolii. „Desigur, sunt și situații în care pacientul în mod voit întârzie prezentarea la medic, pentru că nu dorește să o facă. Alteori, sunt pacienți care pur și simplu ne spun că până în momentul în care au venit la noi au lucrat și și-au desfășurat activitatea normal, și deodată a început simptomatologia. Unii au ajuns la spital în stadiu III sau chiar IV al bolii, dar chiar și așa, întotdeauna se poate face ceva. Până să declari că ai pierdut bătălia, trebuie să vezi exact ce se poate face sau nu pentru bolnav. În plus, în ultimii zece ani, progresele în tratament au fost remarcabile, iar pacienții au acces la aceste progrese. Noi vedem toate aceste lucruri. Pentru localizări pentru care în urmă cu câțiva ani supraviețuirea era extrem de limitată, acum supraviețuirea este mult mai lungă. Este foarte greu de spus cu cât prelungesc viața tratamentele aplicate. Totul depinde de localizarea bolii. De exemplu, un cancer de sân în stadiul III îl poți considera vindecat, cu tratament, pe când un cancer bronhopulmonar în același stadiu are rată mare de recidivă. Oricum, speranța de viață a crescut foarte mult”, a explicat medicul.

Diagnosticul în sine este un cuvânt traumatizant

Cert este că, în momentul în care o persoană află că suferă de cancer, în mintea acestui om se pot declanșa o mulțime de sentimente cum ar fi tristețea, furia și teama. Unii se închid în ei și nu știu cum să le comunice și apropiaților vestea primită, alții abordează imediat subiectul și le spun și celor dragi prin ce momente dificile trec, deși nu le este deloc ușor să își găsească cuvintele potrivite. Cert este că ei toți trebuie să fie luați în evidența unui medic oncolog, care să le dea tratamentul necesar. Cum primesc acești bolnavi vestea că au cancer? „Simplu nu este, pentru că, de foarte multe ori, este foarte greu să găsești din punct de vedere uman justificarea pentru suferința care vine odată cu boala, dar, pe de altă parte, orice reușită și orice beneficiu în supraviețuirea pacientului, orice zi în plus pe care i-o aduci, este un mare succes. Diagnosticul în sine este un cuvânt traumatizant și datorită faptului că foarte multă lume asociază diagnosticul de cancer cu decesul, ceea ce nu este real, de multe ori, dar este foarte greu să dărâmi aceste șabloane mentale. Noi le spunem oamenilor ce trebuie să facă, că nu vor muri și vor trăi liniștiți mai departe. În mod normal, discutăm deschis cu aparținătorii, pentru ca aceștia să știe care este situația reală, să aibă cunoștință despre progresia bolii, pentru că sunt și cazuri în care poate surveni decesul bolnavului, și asta chiar brusc. Familia trebuie pregătită, să știe la ce să se aștepte”, a completat dr. Laura Mazilu.