Lacrimile unei naţiuni. Drama refugiaţilor de la Isaccea, descrisă în imagini de coşmar

5701

Articole de la același autor

Războiul dintre Rusia şi Ucraina continuă să provoace victime colaterale. Sute de mii de ucraineni civili şi-au părăsit propria ţară şi au fugit din calea rachetelor trimise de Vladimir Putin. Unul dintre punctele de frontieră în care ajung ucrainenii este vama Isaccea. Un loc în care refugiaţii din ţara vecină îşi caută speranţa şi prin care pot trece, începând o viaţă nouă.

Echipa „Cuget Liber” a făcut deplasarea la Isaccea, pentru a putea transmite cititorilor, de la faţa locului, care sunt sentimentele care îi încearcă pe refugiaţi şi cum se vede războiul prin ochii acestora.

Ne-am îmbarcat în automobil şi am pornit într-o călătorie nu foarte lungă, de aproximativ două ore, timp în care am încercat să ne stăpânim emoţiile şi să ne conectăm la realitatea care ne înconjoară.



Drumul dinspre Constanţa la Isaccea a fost unul destul de anevoios, lapoviţa care cădea neîncetat udând asfaltul şi în acest fel îngreunând deplasarea. Cu fiecare kilometru cu care ne apropiam de Isaccea se făcea din ce în ce mai frig şi atunci am înţeles prin ce iad trec oamenii veniţi cu bacul de pe celălalt mal al Dunării.

Odată ajunşi la faţa locului, ne-am izbit de un tablou gri. Mii de oameni cu feţele triste, cerând ajutor, ne implorau parcă din priviri să le încălzim sufletele îngheţate de tiranul de la Kremlin.



Sunt oameni simpli, de rând, dar şi oameni înstăriţi, îmbrăcaţi cu haine bune, de firmă. La prima vedere nu ai spune că aceştia din urmă au vreo problemă, însă în momentul în care am schimbat câteva vorbe cu ei, ne-am dat seama că în viaţă nu doar banii contează.

Femeile şi copiii predomină, bărbaţii între 18 şi 60 de ani neavând voie să părăsească Ucraina, potrivit Legii Marţiale. Aceştia au rămas în ţara lor pentru a o apăra de invazia ruşilor.

Autorităţile îşi fac foarte bine treaba în vama de la Isaccea. Există câte un om de ordine, jandarm, pompier sau chiar voluntar, la fiecare colţ. Aceştia îi îndrumă pe refugiaţi către corturile în care urmează să fie cazaţi pentru câteva ore, zile sau chiar săptămâni.

Purtătorul de cuvânt de la ISU Tulcea, sergent major Daniel Năstase, a stat de vorbă cu noi şi ne-a explicat care sunt primele proceduri care se pun în aplicare atunci când un grup de refugiaţi ajunge în vama de la Isaccea.



„Cu siguranţă nu sunt nişte zile uşoare. Încă de pe data de 24 februarie, când a început această criză în Ucraina, au venit din ce în ce mai multe persoane. În acest moment intrăm oarecum într-o rutină. Ne-am organizat cu 27 de corturi în care putem să cazăm persoanele care tranzitează graniţa. Ei nu stau foarte mult în aceste corturi, dar au parte de tot confortul necesar, de pături, de paturi, de căldură, dar şi de mâncare şi de toată asistenţa de care au nevoie, inclusiv medicală. Odată ce coboară de pe bac, sunt îndrumaţi către corturile de aici. Sunt trei corturi mari. Este un punct de tranzit până li se rezolvă situaţia cu actele. Este important ca în tot acest timp să nu stea în frig şi în ploaie, mai ales că vin foarte multe mame cu copii. În funcţie de dorinţa lor, noi ne-am organizat astfel încât să îi putem ajuta. Dacă sunt doar în tranzit şi au nevoie de cazare pentru o zi, două sau trei în afara vămii, avem un cort special cu pompieri voluntari care centralizează ofertele de cazare, dar şi de transport. În funcţie de dorinţa celor care vin, aceştia îi distribuie şi îi organizează”, a declarat Daniel Năstase.

Voluntarii sunt mereu la datorie

Unul dintre cele mai importante grupuri care se află în aceste zile la vama Isaccea este grupul de voluntari. Am observat foarte mulţi tineri care se ocupă de soarta ucrainenilor, imediat ce aceştia ajung pe tărâm românesc. Voluntarii sunt dotaţi cu ceai cald, pături, sendvişuri şi mere, pe care le oferă refugiaţilor veniţi din Ucraina.

Privirile oamenilor pline de lacrimi, care primeau un ceai cald sau un măr, nu au putut să nu ne impresioneze. Cei mai mulţi dintre refugiaţi nu cunosc limba engleză şi astfel le este foarte greu să comunice cu autorităţile. Totuşi, această situaţie a fost rapid rezolvată de către organele de specialitate. În vama de la Isaccea există un grup de studenţi din Republica Moldova, care activează ca translatori.



„Este o situaţie foarte delicată. Ne-am mobilizat cu toţii şi Dumnezeu ne dă puterea să ne facem treaba cât mai bine. Uitaţi-vă bine în jur şi priviţi cu atenţie la ce se întâmplă aici. Aceasta este realitate, nu ceea ce se vede pe Facebook sau pe alte site-uri care vor să manipuleze. Nu dormim mai mult de o oră sau două pe noapte. Suntem obosiţi, dar nu avem ce să facem. Trebuie să îi ajutăm pe refugiaţi. Bacul vine de câteva ori pe zi şi câteodată şi noaptea. Există foarte mulţi turci care vin din Ucraina. Sunt foarte bine organizaţi. Au numele trecute pe o listă, sunt îmbarcaţi în autocare şi sunt duşi la Istanbul. Sunt şi mulţi marocani, dar trebuie să o spun că ei sunt haotici. Vin aici şi vor să meargă direct în Germania, deşi mulţi dintre ei nu au acte pentru o astfel de deplasare. Încercăm să le explicăm că trebuie să meargă la ambasadă pentru a rezolva această problemă”, ne-a spus un voluntar al cărui nume a preferat să rămână în anonimat.

Femei cu mâinile degerate şi copii care nu înţeleg ce se întâmplă

Au trecut mai bine de 30 de minute de când am ajuns în vama Isaccea şi deja nu ne mai puteam simţi mâinile de la frigul năprasnic de afară.

Aparatul foto aproape că nu mai făcea faţă, iar noi speram să nu se închidă din cauza gerului. Dacă după doar jumătate de oră noi ne simţeam în acest fel, trebuie să vă daţi seama cum se simt miile de refugiaţi care ajung la Isaccea.

Privim cu interes către poarta pe unde urmează să intre un alt grup de ucraineni. Observăm o mamă cu un copil în braţe şi o alta cu un puşti de câţiva anişori, care se învârtea în cerc pentru a nu îngheţa.



Privirea copilului este una senină. El pare că nu înţelege ce i se întâmplă şi cu atât mai mult nu înţelege de ce Vladimir Putin i-a aruncat în aer oraşul în care s-a născut. Mama sa, cu lacrimi în ochi, vorbeşte cu cineva la telefon, iar la finalul convorbirii am putut să auzim cum a rostit „Slava Ukraine”, adică „Slăvită fie Ucraina”.

Ei bine, în acel moment am înţeles cum stă treaba. În ciuda nenorocirii care s-a abătut asupra lor, ucrainenii sunt oameni puternici. Extrem de puternici. Femeile sunt conştiente că soţii lor au rămas în Ucraina să lupte pe front împotriva inamicului. Şi, chiar dacă trebuie să fie tragic, în ochii acestora, pe lângă lacrimi, se poate citi şi demnitate.




Nu toţi bărbaţii au plecat pe front

Chiar dacă legea spune că bărbaţii între 18 şi 60 de ani trebuie să rămână în Ucraina pentru a-şi apăra ţara, iată că nu toţi au făcut acest lucru. Şi, până la urmă, nu pot fi acuzaţi de laşitate. Sunt civili, mulţi dintre ei nu au făcut armata şi nu au ţinut o armă în mână. Cu ce ar putea ajuta armata ucraineană? De instruit este clar că nu mai este timp.

Un grup de bărbaţi intră pe poarta frontierei de la Isaccea. Aceştia, în timp ce aşteptau să le fie verificate actele, împart câteva sendvişuri primite şi par să vorbească despre situaţia neplăcută în care se află.

Nu înţelegem limba ucraineană, dar ne dăm seama că pe buzele lor se află în permanenţă numele lui Vladimir Putin.

Unii dintre ei sunt chiar tineri şi au toată viaţa înainte. O viaţă pe care cu siguranţă îşi doreau să o trăiască liniştiţi în ţara lor, alături de familie.

În timp ce încercam să aflăm mai multe despre ceea ce se întâmplă în zonă, la Isaccea veneau multe autocare în care ucrainenii erau îmbarcaţi. Unii rămân pe teritoriul ţării noastre, alţii se află doar în tranzit. După un timp îndelungat petrecut printre refugiaţii ucraineni, decidem să ne întoarcem acasă. Drumul este unul lung, iar noi suntem copleşiţi de ceea ce am văzut la Isaccea.



Aceasta este imaginea pe care Vladimir Putin a creat-o Ucrainei. Aşa se întâmplă când un dictator se trezeşte într-o dimineaţă şi pune în aplicare ceea ce visează noaptea. Vladimir Putin a furat copilăria unor puşti care vor rămâne marcaţi de ceea ce trăiesc în această perioadă.

Tot el le-a furat acestora persoane dragi din familie, foarte mulţi ucraineni fiind ucişi nevinovaţi. Vladimir Putin a adus moartea în Ucraina, iar Ucraina continuă să lupte. Un gest incredibil de curaj, de demnitate şi de iubire faţă de ţară. Şi până ce ruşii nu vor înţelege ce dezastru au provocat, acest război nu se va sfârşi niciodată!



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2488 secunde