Mamaia, aproape "goală" la început de sezon

Peisajul mirific cu care fuseseră obișnuiți turiștii și localnicii în anii trecuți pare să lipsească în Perla litoralului românesc, cum fusese cândva supranumită, stațiunea Mamaia. 

În loc de evenimente găsești scena goală, pe lângă ea trecând agale, prăjiți de soarele generos, pâlcuri de oameni care vin să își uniformizeze bronzul. 

Este loc berechet mai ales la orele după-amiezii când majoritatea șezlongurilor stau stinghere, nebăgate în seamă de cei care altădată plăteau bani grei ca să prindă o nuanță cafenie pe piele. 

Nici mormanele de alege, care din loc în loc sunt aduse de valurile agitate de briză, nu sunt tocmai îmbietoare. Este aproape amuzant să te plimbi pe malul mării și să vezi că în unele zone sunt doar câteva persoane care nu se îndură să-și mai mute catrafusele câteva zeci de metri mai departe, probabil gândindu-se că "ei, și ce dacă, oricum nu aveam de gând să intru în apă". 

Chiar și acolo unde apa e curată la mal, nu poți să zici că nu ai unde arunca un ac, în parte și din cauza valurilor care sunt anunțate de steagul salvamarilor ce scrutează agale orizontul albăstriu. 

Unii își încearcă norocul în valuri cu bărcuțe, alții se uită cu jind la schi-jet-uri, iar cei care se bron-zează fix lângă hidrobiciclete par a fi străjerii acestora. O stare generalizată de amorțeală fierbinte pare să caracterizeze peisajul, așa că doar la câțiva metri înspre țărm, ne gândim că lucrurile stau poate altfel. 

Nici vorbă. "Mamaia e prea bătrână" ca să se mai agite foarte tare așa că terasele sunt și ele semi-pustii, unele amplasate fix lângă clădiri aflate încă în con-strucție, altele pur și simplu parcă nu vor să-i facă vizitatorului cu ochiul.

Dezolarea ambientală este spartă ici-acolo de câte-un claxon de bicicletă sau de zgomotul tracto-rașului care îi face pe câte unii să tresalte. Tarabele stau și ele sub umbreluțele ce se scorojesc în sos propriu sub dogoare, vânzătorii intrați în tură încă de dimineață dând semne de oboseală și lipsă de chef. 

În tot acest decor pare să lip-sească fix seva care pune în mișcare venele acestui monstru adormit numit turism litoral, 

și-anume turiștii. Dar…suntem pregătiți. Și-i așteptăm. Cât se poate de bine.