Video Povești la 95 de ani. Premiile CARP Constanța și întâlnirea cu o generație de legendă

Potrivit directorului CARP Constanța, Elena Nicolae, la eveniment au fost invitate 21 de persoane. Printre participanții zilei de ieri, 11 decembrie, s-a aflat și Veronica Negreanu, fost medic de familie, neobosită participantă la competiții de cros, femeia care și la 95 de ani trece linia de sosire pe primul loc. Povestea ei a început, însă, în anii grei ai studenției, când în 1949 lucra nopțile doar ca să aibă ce mânca. Mai târziu, după pensionare, a rămas alături de cei pe care i-a îngrijit toată viața și a pus bazele Uniunii Județene a Pensionarilor, o structură pe care o conduce deja de un deceniu. Nonagenara ne-a povestit, cu o sinceritate emoționantă că încă de la cinci ani a visat să fie alături de oameni, iar astăzi, la aproape un secol de viață, visul continuă. „Am rămas alături de persoanele de vârsta a treia și după ce m-am pensionat. La momentul respectiv, voiam să înființez micropoliclinica pensionarilor, cu alți medici vârstnici, dar cum ei mi-au întors spatele, am rămas singură. Așa că, m-am gândit că trebuie să fac ceva la Constanța, ca să fiu alături de ei, acordându-le, în continuare, consultații medicale", a subliniat ea.

În sală s-a aflat și Ion Popa, un domn născut pe 21 octombrie, tot acum 95 de ani. Pentru că am fost curioși și l-am întrebat, ne-a spus că are și o formulă simplă pentru longevitate: „Dacă te păstrezi, ai o viață mai lungă“, adăugând că niciodată nu a ținut un regim alimentar. În tinerețe, a lucrat ca gestionar și este mândru de cei trei copii ai săi: o fiică farmacistă în București, una absolventă de Irigații și un fiu inginer stabilit în Franța. Tot în cadrul evenimentului de ieri, am cunoscut-o și pe Vlăsina Cristea, fost profesor de economie politică, care locuiește în Constanța din anul 1950. La momentul actual, femeia spune că privește cu o ușoară amărăciune schimbările din educație. Ea este de părere că disciplina și respectul de altădată s-au pierdut și că, privind la televizor, se bucură că nu mai este la catedră. Își amintește și acum cu nostalgie anii ei de tânără absolventă, în 1949, când, chiar dacă țara abia se ridica din ruinele războiului, școala era un univers ordonat și previzibil. „Nu mai spun că pregătirea și atitudinea elevilor față de profesor sunt diferite. De exemplu, am văzut la televizor când un elev i-a dat jos pantalonii profesorului când scria pe tablă. Când predam eu, elevii erau mult mai serioși și, în primul rând, erau toți îmbrăcați la fel. Profesorul de serviciu nu-i lăsa să intre în școală fără uniformă. Eu am lucrat în perioada când învățământul mergea bine și l-au stricat ăștia. Era un sistem pus la punct", a adăugat ea.

 

Altfel spus, ziua dedicată seniorilor de 95 de ani nu a fost doar un eveniment festiv, ci o lecție de viață. În concluzie, Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Constanța a reușit, pentru câteva momente, să readucă în prim-plan demnitatea unei generații care a construit, a vindecat, a educat și a rămas un pilon al comunității.