Provocările autismului în adolescență. "Excluderea socială, o problemă pentru acești tineri!"

Adolescența este o provocare, indiferent că vorbim despre tineri tipici sau sub diagnostic de tulburare din spectrul autism. Dar, când adolescentul nu înțelege normele sociale, nu înțelege de ce este respins de colegi sau vecini și mai ales, când are probleme în a-și controla ieșirile nervoase, deja provocările parcă se amplifică! 

Capacitatea de a-și stăpâni și controla anxietatea, stresul sau furia sunt o mare putere pe care copiii - și ulterior adolescenții - cu tulburări din spectrul autist trebuie să o învețe, pentru a putea face față solicitărilor de zi cu zi. Dar această capacitate este un aspect pe care acești tineri nu îl stăpânesc în mod natural, ci trebuie să îl învețe. În cel mai fericit caz, în momentul în care au ajuns la adolescență, au deja puse bazele, au deja ani de terapie comportamentală și socializare în spate și știu cum să procedeze în situațiile în care se înfurie sau sunt speriați. Chiar și în cazul acestor adolescenți, însă, pot să apară aspecte care să-i debusoleze. Pentru că adolescența vine cu tot felul de modificări. 

Psihologul clinician Ionuț Ivăncescu, din cadrul Asociației de Autism "Cezar Nicolae" SUITA Constanța, a explicat, pentru "Cuget Liber", câteva dintre aspectele la care să se aștepte părinții copiilor cu TSA. 

"Adolescența este vremea schimbărilor hormonale, este debutul structurării personalității, apar procesele de tipul «cine sunt eu», este o luptă între independent și dependent. Apoi, grupul de prieteni devine mai important decât părinții. Este o provocare și pentru copiii tipici, darămite pentru cei cu diagnostic de TSA", a arătat psihologul Ionuț Ivăncescu. 

În această perioadă, probleme pot să ridice faptul că adolescenții cu TSA nu știu cum să gestioneze impulsurile sexuale și accesele de furie. 

"La adolescentul cu TSA, instinctul sexual se dezvoltă firesc. Dar el nu înțelege convențiile sociale, poate nu își dă seama că nu are voie să facă anumite lucruri în public. Sau apar puseele de irascibilitate, excesele de agresivitate", a arătat specialistul. 

Tehnici pentru a preveni accesele de agresivitate 

În consecință, sfatul psihologului este să se recurgă la gestionarea crizelor cu o atitudine fermă, nu agresivă, prin care copilul să se simtă în siguranță. De altfel, a arătat specialistul, părinții care au urmat pașii privind intervenția în autism din fragedă pruncie cunosc această procedură la vârsta adolescenței. Se modifică anumite tehnici, în funcție de puterea fizică a adolescentului și capacitatea lui de a înțelege. 

"Tehnica de imobilizarea a adolescentului agresiv se face în poziție fetală, astfel încât copilul să se simtă protejat. Pe de o parte, are organele interne protejate, prin prisma poziției fetale, și coloana vertebrală, prin faptul că îl ținem în brațe. Oamenii au instinctul natural ca în fața pericolului să se ghemuiască. Creierul îi transmite că este în siguranță, așa că așteptăm să se liniștească, nu îi vorbim și nu intervenim cât este în criză. Începe să se simtă în respirația lui, în tot trupul, când începe să se liniștească. Unii încep să plângă. Le vorbim calm, cald, îi apreciem pentru că s-au liniștit. Dar, de asemenea, îi transmitem că înțelegem că s-a supărat, dar modul în care a reacționat nu este bine. La copiii mici, cântatul ajută, îi liniștește", a punctat psihologul Ionuț Ivăncescu. 

Dincolo de provocările care vin din interior, adolescenții cu autism trebuie să se confrunte și cu conștientizarea faptului că sunt diferiți. 

"Provocările din perioada adolescenței depind foarte mult de nivelul de recuperare. De exemplu, în cazul celor care la 14 - 16 ani nu au însușit limbajul, vorbim despre alte probleme. Dar în cazul celor cu un nivel de recuperare, la care s-a schimbat diagnosticul în autism înalt funcțional sau Asperger, nivelul de conștientizare a diferențelor este mai mare. Ei sunt conștienți, simt respingerea. Ajung să se simtă înțeleși și acceptați în terapie, dar nu și în afara ei, ceea ce este debusolant. În special în cazul celor cu autism înalt funcțional sau Asperger există riscul de depresie", a explicat psihologul. 

Există forme pentru a-i ajuta pe acești tineri. Astfel, sunt recomandate terapiile de grup, cu ajutorul cărora tinerii sunt integrați unor grupuri cu membri de o vârstă apropiată, cu probleme asemănătoare, astfel încât să relaționeze. De asemenea, este recomandată consilierea individuală.