GALERIE FOTO. Virgil Andriescu, protagonistul dintr-”O viață așa cum s-a nimerit”, omagiat cu aplauze

1040
Personalitate-reper a culturii naționale, actorul Virgil Andriescu a cinstit meseria pe care a făcut-o, ba mai mult, i s-a dedicat cu devotament o viață întreagă, iar scena de pe care a adus bucurie spectatorului constănțean a găzduit vineri, 13 mai, sărbătoarea lansării cărții sale autobiografice intitulate, cu ușor iz autoironic, „O viață așa cum s-a nimerit”.

 

Evenimentul cu și despre Virgil Andriescu a prilejuit comunității culturale constănțene reîntâlnirea în sala Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, pentru a omagia gloria artistică a celui care a deținut și funcția de director, timp de doi ani (1998-2000). Alocuțiunile invitaților, dar și montajele (datorate actorului Dan Cojocaru) din filmele sau piesele în care a jucat Virgil Andriescu de-a lungul carierei sale au alcătuit un context cu o specială încărcătură emoțională.

 

„Prin această carte, el este eroul propriei sale vieți”

Apărută într-un format atipic, datorită faptului că a fost concepută ca un volum-album, având drept consilier editorial pe teatrologul Anaid Tavitian, cartea a presupus un travaliu, o zbatere din partea lui Virgil Andriescu despre care conf. univ. Aurelia Lăpușan, în calitate de co-autor, afirma: „A fost un neliniștit, un nemulțumit dornic să se prezinte așa cum se știe el. Acum, prin această carte, el este eroul propriei sale vieți. El încearcă să ne arate nouă nu doar succesul, gloria, pe care le-a avut pe scenă sau în film, dar cine a fost el, cu bune și cu rele, cu iubiri și cu dezamăgiri, cu trădări, toată viața lui plină de pasiuni, de călătorii. Un om foarte complex, pe care îl descoperiți citind această carte cu un număr record de fotografii, oferite de toți cei care l-au cunoscut”, a adăugat Aurelia Lăpușan.

Aflat pe scenă alături de sărbătorit, directorul Bibliotecii județene „I.N. Roman”, Angelo Mitchievici, remarca, în prezentarea cărții, îmbinarea patosului dintre viața scenei și cea reală, de zi cu zi. „Pentru că această carte de memorii, cu un titlu care este jucat în registrul modestiei – «O viață așa cum s-a nimerit»... nu este tocmai cum s-a nimerit, ci și cum s-a construit, această viață având o intensitate pe care un actor o duce cu sine. Capacitatea de a trăi nu oricum, ci la intensitatea pe care o presupune personajul, nu este puțin lucru și nu se ajunge ușor la aceste temperaturi înalte ale afectului, interiorizării. Într-un anume sens, scena traversează viața obișnuită și invers, viața obișnuită este investită, este sublimată estetic, artistic în unele scene. Sunt multe întâmplări într-o viață foarte plină, o viață intensă, care într-un fel nu este ordonată, iar apariția hazardului joacă un rol fundamental”, a declarat Mitchievici, adăugând plăcerea de a fi descoperit la Virgil Andriescu un nou rol, acela de scriitor, recomandând astfel lecturarea cărții... „pentru că și acest rol îl joacă foarte bine”.







Venită special de la Buzău pentru a fi alături de sărbătorit, actrița Agatha Nicolau, al cărei rol în viața lui Virgil Andriescu a fost providențial, ei datorându-i-se parcursul existențial, mărturisea: „Întâmplarea a făcut ca o puștoică de 16 ani să-l ia de pe bulevardele Bucureștiului și să-l împingă pe ușa Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. Și bine a făcut puștoaica... Virgil Andriescu își face astăzi un fel de închinare în fața publicului. Își închină viața tuturor celor care l-au iubit sau nu, dar care l-au văzut mereu ca un actor minunat”.

Doi dintre actorii care îi datorează lui Virgil Andriescu lansarea pe scena de la Constanța – Nicodim Ungureanu și Lana Moscaliuc – au rememorat începuturile, alături de o trupă de mari actori, precum Ileana Ploscaru, Diana Cheregi, Lică Gherghilescu, Vasile Cojocaru. „Eu și Moscaliuc l-am iubit enorm pentru spectacolele pe care le-am făcut la vremea respectivă. Regret că nu sunt astăzi alături de Virgil Andriescu și studenții de la facultatea de aici, pentru a-l cunoaște pe cel care a făcut mari spectacole pe această scenă. Nu văd pe nimeni de la Consiliul Județean, nu văd pe nimeni de la Primărie...” reclama actorul Nicodim Ungureanu. Reamintim că Virgil Andriescu este cetățean de onoare al județului Constanța, titlu conferit în septembrie 2020. În același an, la Gala Premiilor Gopo, Virgil Andriescu a fost distins cu Premiul pentru întreaga carieră, un trofeu pe care l-a primit cu infinită emoție și recunoștință pentru toți cei care i-au fost alături în carieră, mulți dintre ei dispăruți.





 



„Momente patrimoniale care trebuie fixate în cărți”

Prezență discretă, așa cum a trăit toată viața din spatele cortinei, teatrologul Anaid Tavitian mărturisea că simte că iubirea și căldura cu care a fost primită în teatru în urmă cu decenii se simte datoare să o întoarcă acum prin tot ceea ce scrie. „Pentru că așa m-au învățar profesorii mei, așa m-au învățat mentorii mei, regretații Georgeta Mărtoiu și Romeo Profit, că profesia noastră este aceea de cronicari modești la curțile unui împărat foarte important, și anume TEATRUL, și că avem datoria morală, sufletească și civică de a nu lăsa să se piardă nimic din avuția acestei împărății fabuloase și care este slujit de niște oameni al căror suflet este cât Marea Neagră de mare. Și unul dintre ei este Virgil Andriescu. Tot ce am scris în această carte este din tot sufletul. Sunt lucruri pe care le-am trăit, am fost martor la acele evenimente și a acelor creații pe care le consider de-a dreptul patrimoniale, care au însemnat foarte mult pentru istoria teatrului, în general, și nu numai pentru teatrul constănțean. Din păcate, arta teatrului și, în general, cea a spectacolului este una fulgurantă. Și de aceea e bine ca toate aceste momente patrimoniale să fie fixate în cărți”, mărturisea Anaid Tavitian, adăugând că lui Virgil Andriescu i se datorează și apariția monografiei „Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii”, scrisă împreună cu Georgeta Mărtoiu și prefațată de Aurelia Lăpușan . O carte care fixează în paginile ei 50 de ani de istorie teatrală la Constanța, istoria primei instituții profesioniste de spectacol de la malul mării, care a fost Teatrul de Stat, din care s-au născut mai apoi Teatrul Liric, actuala Operă, Teatrul de revistă Fantasio, Teatrul de păpuși, chiar și formația de muzică populară „Brâulețul”.







Emoționat dincolo de cuvintele care nu-și mai încăpeau ca sens, Virgil Andriescu a retrăit bucuria aplauzelor îndelungi ale celor prezenți în sala Teatrului „Oleg Danovski” nu numai pentru a-i fi alături, dar mai ales pentru a-i dovedi că prețuiesc cariera și tot ceea ce el a dăruit de-a lungul vieții sale artistice.







Deși copleșit de încărcătura emoțională a evenimentului, Virgil Andriescu a ținut să facă o mărturisire: „Când pregăteam spectacolul acesta i-am arătat lui Dan cartea mea de muncă. Cum am fost actor 22 de ani, cum am fost actor la Teatrul Odeon 15 ani cum au fost actor aici vreo doi ani jumate și m-au dat afară și în tot timpul acesta m-am luptat ca teatrul să aibă un nume. Se numea Teatrul de Stat, la un moment dat era Metamorfoze, Teatrul Dramatic. Nu știu dacă a fost o inspirație i-am zis Teatrul Ovidiu. Și m-am dus la primarul de pe vremea aceea (Gheorghe Mihăieș), pentru că teatrul ținea de Primăria Constanța, i-am făcut o cere, eu am început să semnez toate actele cu Teatrul Ovidiu, cu ștampilă. Când am ieșit la pensie de aici, celălalt director – Lică Cojocaru, am constatat că teatrul se numește așa prin ordonanța cutare pus pe cartea de muncă Teatrul Ovidiu. Nu înțeleg de ce acum și de ani de zile i se spune Teatrul de Stat Constanța. Dacă îi spui Teatrul Ovidiu oriunde te duci în România știe că ești constănțean. Nu înțeleg de ce nebunie aceasta! Eu nu mai am putere să mă lupt, dar dvs., care sunteți aici, puteți să faceți ceva pentru ca acest teatru să aibă o identitate”, a mai spus sărbătoritul.

În finalul evenimentului, Virgil Andriescu a ales să ofere publicului său câteva versuri din „Cântecul busuiocului” de Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele.



„Busuioc la naştere/Busuioc la moarte/Floare de tristeţe/Floare de noroc

Doamne cum încape/Viaţa noastră toată/Între două fire/Mici de busuioc”.

 





Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2155 secunde