Legende despre pipe în expoziția "Viciu și istorie la Kustenge", de la MINAC

În numărul IV/2022 al revistei „Analele Dobrogei”, Aurel Mototolea, Andreea Andrei și Simina Stanc relatează faptul că din colecția de obiecte pentru fumat a MINAC fac parte și 10 piese manufacturate în atelierele Tophane (Istanbul) sau de tip Tophane, care au făcut parte din Colecția Mercurius a Muzeului de Arheologie Callatis. „Tutunul și obiceiul fumatului, larg răspândite în Imperiul Otoman începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea, au avut un impact considerabil asupra societății, odată ce au depășit primele interdicții. Pipele din ceramică (lüle) au fost folosite pentru fumat o perioadă lungă de timp; în această mare varietate se distinge un anumit tip – Tophane, numit astfel după faimosul cartier meșteșugăresc din Istanbul. Pipa din ceramică de acest tip diferă de toate celelalte pipe ale perioadei prin nivelul deosebit de ridicat de măiestrie și calitate a produsului”, relatează autorii articolului „Crâmpeie din splendoarea Istanbulului de secol XIX la Constanța: pipe ceramice de tip Tophane”.

Instrumentele de fumat au atins, uneori, cele mai înalte culmi ale artei, ele depășindu-și rolul de mijloc de obținere a plăcerii și de calmare a dependenței, devenind o piesă realizată excepțional și care astăzi își merită locul în vitrina unui mare muzeu al lumii.

Pipa își are propria mitologie. Acolo unde adevărul istoric nu era dovedit clar, oamenii au creat legende, încercând să explice unele aspecte sau pur și simplu din dorința de a da culoare și parfum de mister acestui viciu. Așa s-a întâmplat și în cazul pipelor din spumă de mare. O astfel de poveste spune că, în 1723, un diplomat maghiar, contele Andrassy, s-ar fi aflat în misiune oficială la Constantinopol, la curtea lui Ahmed al III-lea (1703-1730). Andrassy s-a lăsat învins de către sultan la un joc de șah, deși se spune că era mult mai valoros decât adversarul său. Fericit că a învins un jucător de talia lui Andrassy, Ahmed al III-lea i-a dăruit maghiarului mai multe cadouri, printre care și spumă de mare, un material necunoscut în Europa acelor vremuri. Contele s-a întors în țară, iar un cizmar pe nume Karol Kowates a realizat din spuma de mare două pipe de excepție, una dintre ele putând fi admirată și astăzi în Muzeul de Istorie din Budapesta.

O altă poveste care a supraviețuit secolelor spune că în anul 1683, în Al Doilea Asediu al Vienei, regele Poloniei, eliberatorul Jan Sobieski, a avut ca pradă de război câteva pipe din spumă de mare, capturate de la învinșii otomani, conform relatării cercetătorului Cristian Cealera.

În secolul al XVIII-lea, pipe din spumă de mare erau deja realizate în mai multe mari orașe și centre meșteșugărești din Europa.

Pipa este considerată a fi cel mai vechi obiect folosit pentru fumat. Pe când tutunul nu fusese încă descoperit, oamenii obișnuiau să folosească pentru fumat alte soiuri de plante. Cea dintâi imagine cu o pipă datează din jurul anului 3000 î.Hr. și îl arată pe zeul indian Shiva folosind acest instrument pentru a fuma o plantă. De asemenea, pipe au fost descoperite lângă mumii egiptene și erau confecționate din cupru. În Grecia Antică, Hipocrate, cel considerat părintele medicinei, folosea și recomanda pipele și fumatul de plante în tratarea unor boli. Romanii, celții, popoarele nordice au împrumutat și ei, din Asia mai ales, obiceiul fumatului de pipă, consumând, evident, nu tutun, ci alte plante precum cânepa sau chiar hașișul.

Dar mult mai multe informații puteți afla vizitând expoziția de la etajul I al MINAC.