Concurs Teatru, dans și folk, într-un nou spectacol marca Sonar

Un nou spectacol Sonar a avut loc duminică seara, de data aceasta la Teatrul pentru Copii și Tineret, în fața unui public eterogen, dornic să vadă ultimele puneri la cale artistice ale Studioului de Spectacole Speciale condus de Gigi Căpățână.

Neobosiți, talentați și norocoși
să-l aibă drept călăuză pe drumul Thaliei pe prof. Valentin Sgarcea, elevii Școlii nr. 12 "B.P. Hașdeu", mai exact trupa de teatru "Iulia Hașdeu", au deschis manifestarea cu un spectacol care te provoacă nu doar la vis, ci mai ales la realitate. "Dansul hârtiilor", o parodie tragi-comică inspirată din realitatea care ne calcă pe nervi și care nu vrea nici în ruptul capului să ne mai scutească de capriciile ei neplăcute. O adaptare pe baza "Petițiunii" lui Caragiale, îmbogățită cu elemente de modernitate, în ceea ce privește vestimentația, limbajul și textul. Petiția - aflată în centrul intereselor, devine simbolul inițiativei fără putere de materializare, o acțiune discontinuă, stopată de "flagelul" birocrației - o scuză care, din nefericire, încă ține. "România duce lipsă de acte duse la capăt, iar proiectele, parteneriatele se fac numai pe hârtie. Piesa aceasta este o satiră la adresa biro-crației sufocante din România și o incursiune în neajunsurile educației românești", a spus prof. Sgarcea.
A fost interesant modul în care un fapt negativ în sine, cum este birocrația, a fost redat cu inocență de talentații elevi pregătiți de prof. Sgarcea. Cu atât mai frumos impactul de a vedea jucându-se o "stare" încă neexperimentată de cei care o expun.
Este meritul, în primul rând, al profesorului Sgarcea, un cunoscut al scenei românești prin regie sau critică, pe care și le-a asumat cu tot cu riscuri. În perioada comunistă, monta Vișniec, când acesta era interzis, extrăgând valoarea din locurile greu de accesat. Un disident al regimului dictatorial, ale cărui opreliști nu l-au împiedicat să urmeze calea artelor.
A publicat trei volume de proză, peste 50 de cronici dramatice în presa culturală, a îngrijit peste 30 de volume de beletristică și monografii, auto-denumindu-se un "soldat al adevărului". Urmând acest crez, se dedică, acum, educației copiilor, pornind de la dictonul asumat conform căruia "elevul trebuie învățat că nu poate obține nimic fără muncă". Iar cei mici
și-au asumat, la rândul lor, sfatul dat de profesorul lor, iar meritele nu au întârziat să vină: trupa de teatru "Iulia Hașdeu" a obținut, în luna mai a acestui an, trofeul Festivalului Național de Dramaturgie pentru Copii de la Brașov, și încă patru premii pentru interpretare în cadrul aceleiași competiții. Trebuie menționați elevii care au început cu dreptul pe această cale: Bogdan Anti (Func-ționar I), Cosmin Giurgea (Funcționar II), Iulian Cenușe (Petiționar I), Răzvan Cojocaru (Petiționar II), Valentin Dospinescu (Băiatul), Anamaria Polifon (Fata din vis I), Patricia Prăjișteanu (Fata din vis II), Tiberiu Oprea și Bianca Mârșu (câini comunitari), Iulia Tucă (O damă-mesager). Regizor tehnic și recuziter: Radu Iordan.
Următoarele proiecte ale prof. Sgarcea rămân tot în zona satirei, având în plan titlurile "Alice în Țara Nebunilor" și "Harap-Alb" (o versiune modernă a basmului).

Folkul supraviețuiește
Nu doar teatrul a fost protagonist al serii Sonar, ci și nelipsitul dans contemporan, sculptat prin mișcare de trupa Shadows, colaboratori vechi ai Sonar. De asemenea, nu a lipsit folkul, însoțitor permanent al Studioului de Spectacole Speciale, publicul având ocazia să îi (re)asculte pe Laurențiu Marinescu, Dan Ioniță, Costel Botezatu, Mariana Butnaru, Walter Ghicolescu. De asemenea, am asistat și la un debut "mondial", micuța Ioana din Costinești, în vârstă de șase ani, având un micro-recital de folk, asistată de Walter Ghicolescu.
Sub întrebarea, retorică sau nu, "De ce folkul?", Gigi Căpățână a vorbit despre sistemul indispensabil acestui gen de muzică: "Folkul operează cu poezie de calitate, iar folkiștii au o sensibilitate specială și darul de a comunica pe căi subtile cu oamenii". Despre partea pragmatică a muzicii ne-a vorbit Laurențiu Marinescu, care ne-a prezentat drama cu care se confruntă folkul românesc, având în vedere sumele colosale pe care le cer casele de producție pentru lansarea unui album. Și problemele de acest gen nu îi ocolesc nici pe folkiștii consacrați, cu atât mai mult pe cei aflați la început de drum în ceea ce privește promovarea. Totuși, Laurențiu Marinescu nu e descurajat de "intemperiile" cu care se confruntă folkul românesc, având deja un album intitulat "Câmpii de dragoste și flori", lansat în iarna anului trecut.
Talentații dansatori ai trupei Shadows vor mai putea fi văzuți pe 15 noiembrie, într-un spectacol pe care îl vor susține la Casa de Cultură Constanța.