Adevărații beneficiari ai pariului cu agricultura

În 2013, România a câștigat pentru prima dată pariul cu agricultura. Dacă îmi aduc bine aminte, ideea acestui rămășag național o lansase regretatul Victor Surdu (1947 - 2011), inginer horticol, fondator al Partidului Democrat Agrar din România, deputat de Constanța în perioada 1990 - 1992, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, în intervalul decembrie 1989 - iunie 1990. Era unul dintre puținii politicieni care credeau în potențialul agricol al țării. Cei ce l-au ascultat au ajuns să fie artizanii recoltelor record de anul trecut. 

Dacă astăzi Uniunea Europeană, cu o economie vlăguită de cei cinci ani de recesiune, vede în România un "tigru", aceasta se datorează în bună parte agriculturii. Tocmai "bolnavul" economiei naționale, cu un "diagnostic sever" la toate capitolele (grad ridicat de fărâmițare a proprietății funciare, dominanța exploatațiilor mici și foarte mici și a agriculturii de subzistență, slabă organizare, parc de mașini și utilaje agricole insuficient și învechit, pondere foarte mică a suprafețelor irigate, slabă finanțare, volum insignifiant al asigurărilor, desfacere a producției la mâna samsarilor), a fost cel ce a asigurat creșterea cu 3,5% a PIB-ului și explozia exporturilor. Astăzi, în portul Constanța, navele nu prididesc să încarce grânele din recolta anului trecut. 

Sunt semne că isprava va fi repetată în 2014. Gheorghe Lămureanu, administrator al Societății "Agroterra", o exploatație agricolă cu 1.300 ha de teren, și vicepreședintele Ligii Agricultorilor Privați, este aproape zi de zi în câmp. "Culturile sunt frumoase. Starea de vegetație e foarte bună, nu spun excepțională. Umiditate în sol este, dar rezerva de apă nu-i suficientă. Ne-ar mai trebui câteva ploi în primăvară. Vreți să vă dau o estimare a recoltei din acest an? Știți bine că până nu o vezi în hambar, se pot întâmpla multe. Eu întotdeauna am obținut cel puțin 4 tone de grâu la hectar și 2,5-3 tone, la rapiță.

În județul Constanța, în toamnă au fost semănate 167.432 ha cu grâu și secară, 910 ha cu triticale (grâu și secară pentru furaj), 28.625 ha cu orz, 27.753 ha cu orzoaică de toamnă și 24.525 ha cu rapiță de toamnă", a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", inginerul Ana Senga, consilier în cadrul Direcției Agricole Constanța. Suprafețele înființate cu aceste culturi sunt mai mari decât în anul precedent, semn că fermierii pariază pe o creștere a cererii de cereale în 2014.

"Potrivit informațiilor primite de la fermieri, culturile evoluează bine. În prezent se execută lucrările de fertilizare a plantelor" - a declarat Ana Senga. 

La poarta fabricii de îngrășăminte chimice din Slobozia, e coadă. Marile exploatații agricole din Dobrogea cumpără fertilizatorii cu TIR-urile. Sunt cam nemulțumiți de prețuri, dar n-au încotro. Producătorii de îngrășăminte rămași în viață sunt puțini; oferta-i mică, cererea e mare. "Au fost vremuri când prețul pe kilogramul de îngrășăminte era egal cu cel al grâului. Acum e de 3-4 ori mai mare" - își amintește Gheorghe Lămureanu.

De când cu finanțarea europeană și cu recoltele record, băncile și-au întors fața spre agricultură. Au mirosit profitul. În zilele noastre, creditarea agriculturii e mai atractivă decât a comerțului, construcțiilor și industriei. Tot ce crește din pământ se vinde în țară și la export. Câștigul este garantat.

Evident, bancherii nu acordă împrumuturi oricui. Se uită cu mare atenție la fermieri, la cât de serioasă le este afacerea. Le analizează rezultatele obținute în anii precedenți. Cu mari precauții dau banul din mână.

Și-l vând scump! Dobânzile la creditele de lucru urcă la 15% pe an, iar pentru creditele pe termen mediu, la 7 - 10%. Sunt mult prea mari, spun fermierii, raportat la rentabilitatea de cel mult 10% a culturilor agricole. 

Ținând cont și de evoluția prețurilor cerealelor, care sunt dictate de bursele internaționale și de samsari, rezultă că cei mai câștigați de pe urma recoltelor record sunt băncile și intermediarii. Ei sunt principalii beneficiari ai pariului cu agricultura. Au ieșit în profit de fiecare dată, fie că producția agricolă a fost săracă, fie că a fost bogată, ca în 2013.