"Divorțul" băncilor de economia reală

În intervalul 2000 - 2008, creditul a fost motorul creșterii economice. Împrumuturile susțineau investițiile, activitatea curentă a firmelor, exporturile, dar și consumul. Banii circulau și se înmulțeau cu viteză, iar băncile se luptau să dobândească cote mai mari de piață, deschizând noi unități și oferind facilități mai multe decât concurența. 

Agenții economici aveau încredere în creditare, în sistemul bancar, iar acesta le jura "iubire veșnică". 

"Dragostea" a durat până la prima criză serioasă cu care s-a confruntat economia post-decembristă și, în 2009, motorul creditării s-a blocat. Deși din 2013 s-a reluat creșterea economică, repornirea lui se prelungește peste măsură de mult. 

Care este starea relației dintre sistemul bancar și economia reală, în prezent? Răspunsul este dat de sondajul realizat de Banca Națională a României, pe un eșantion de 10.500 de companii nefinanciare, dintre care: 29% microîntreprinderi, 26% companii mici, 26% companii mijlocii, 14% corporații și 4% IMM-uri atipice. Dintre acestea, 3% sunt din agricultură, 21% din industrie, 26% din servicii și utilități, 10% din construcții și imobiliare și 40% din 

comerț. 

Studiul indică existența unui "divorț" între bănci și agenții economici. 81% dintre firme au declarat că nu au credite în derulare, iar 62%, că nu au solicitat finanțare de la instituțiile financiare în perioada octombrie 2014 - martie 2015. 

64% dintre firme susțin că, pur și simplu, nu au nevoie de finanțare de la bănci sau instituții financiare nebancare, în timp ce 23% dintre ele consideră că nivelul actual al costului de finanțare ar afecta activitatea sau capacitatea companiei de a rambursa împrumutul.

Proporția IMM-urilor care consideră că nu au nevoie de finanțare de la bănci este sensibil mai ridicată decât cea a corpora-țiilor (64% din IMM-uri față de 25% din corporații). 

Firmele continuă să apeleze prepon-derent la reinvestirea profitului sau vânzarea de active pentru finanțarea activității (44% dintre respondenți). Finanțarea bancară este utilizată la scară redusă de către companii, 7% dintre ele indicând folosirea descoperitului de cont bancar sau a liniilor de credit și 3% optând pentru un credit de investiții. Creditele având garanția fondurilor de garantare au fost utilizate marginal în perioada octombrie 2014 - martie 2015 (1% din firme).

Corporațiile au avut o apetență mai mare pentru finanțarea bancară, 33% dintre ele au apelat la descoperitul de cont bancar sau linii de credit și 10% la credite pentru investiții.

Sectorul agricol, aflat în plină expansiune, dar și mai slab capitalizat, a optat pentru credite bancare într-o măsură mai mare decât firmele din alte domenii, dar în proporție mai mică decât cu un an înainte. 

Care este destinația creditelor? În cazul corporațiilor, constituirea capitalului de lucru sau plata furnizorilor este o destinație mai uzitată decât în cel al IMM-urilor (50% dintre corporații față de 26% dintre IMM-uri folosesc finanțarea în acest scop). Într-o proporție mult mai mică, finanțarea sprijină investițiile pentru dezvoltare (23% dintre corporații, față de 7% dintre IMM-uri). 

După sectorul de activitate, firmele din agricultură și cele din industrie canalizează într-o proporție mai mare decât alte domenii finanțările atrase către investițiile pentru dezvoltare (19%, respectiv 17%, dintre firmele din aceste sectoare).

Rezultatele studiului ar trebui să dea de gândit instituțiilor financiare. Ele demon-strează că mediul de afaceri reușește să găsească soluții și să se descurce fără sprijinul băncilor comerciale. 

În continuare se deschid perspective de finanțare pentru societățile comerciale: emiterea de acțiuni pe piața de capital, dezvoltarea creditului furnizor și a sis-temului de plată în avans de către clienți, fondurile europene pentru proiectele de dezvoltare, investiții și inovare, precum și programele cu finanțare guvernamentală.

Băncile care nu sunt atente la schimbările din comportamentul și atitudinea agenților economici, care nu vin rapid în întâm-pinarea nevoilor acestora, riscă să-și piardă cota de pe piața creditării și, în final, obiectul muncii.