O demisie care nu emoționează Finanțele Publice

După multele schimbări și reforme prin care a trecut în ultimii patru-cinci ani, inima Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu mai vibrează la pierderea niciunei valori, a niciunei competențe. De ce s-ar emoționa tocmai la demisia lui Tinca?

Făcând puțină istorie, trebuie amintit că acesta a venit în fruntea structurii de control fiscal, din cadrul fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice Constanța, tot în urma unei reforme. O inițiase, la începutul anului 2001, Mihai Tănăsescu, actualul reprezentant al României la FMI. Ajuns la "cârma" Ministerului de Finanțe, Tănăsescu a introdus sistemul ocupării funcțiilor de conducere prin examen. În urma unei competiții dure, Adrian Tinca și Vangheli Vangheli au fost numiți directori generali adjuncți ai DGFP Constanța. La sfârșitul examenului, însuși secretarul de stat dr. Gheorghe Oană a comunicat rezultatele: "Cele mai bune lucrări, cei mai bine pregătiți sunt Tinca și Vangheli". Era ceva să auzi din gura lui Oană, "tăticul" finanțelor românești (în prezent vicepreședinte al Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României), o asemenea apreciere.

Nu este momentul și nici nu are rost să povestesc aici ce a însemnat prezența lui Tinca în fruntea controlului fiscal din județul nostru. De altfel, de-a lungul anilor am relatat destule cazuri grele de evaziune fiscală, investigate de echipa sa, și despre sumele uriașe extrase din economia subterană. Doar atât vreau să amintesc: omul acesta a stârnit multe adversități în rândul politicienilor-afaceriști. Cu siguranță că doar ei s-au emoționat când a demisionat Tinca și au deschis o sticlă de șampanie.   

Ce anume l-a determinat pe Adrian Tinca să părăsească ANAF, după 24 de ani de activitate în controlul fiscal constănțean? "Poate vom vorbi vreodată despre asta" - mi-a promis economistul. Din modul în care a spus-o, am simțit că n-a făcut-o cu inima voioasă, că în sufletul său e o rană proaspătă, așa că n-am insistat. Am schimbat direcția întrebărilor dinspre trecutul apropiat spre viitorul imediat: "Ce veți face de-acum încolo, cu ce o să vă ocupați?" De data asta n-a mai avut nicio reținere. "Voi fi consultant. Trec de cealaltă parte a baricadei. Până acum, am servit sistemul de stat. De-acum încolo, voi lucra pentru privați"