Toţi medicii spun că activitatea fizică este benefică pentru structura osoasă, pentru musculatură, echilibru și înlăturarea durerilor, în cazul persoanelor care suferă de osteoporoză. În primul rând, aceasta asigură atât reducerea riscului de apariție a degenerărilor osoase, cât și creșterea masei musculare, prevenind astfel căderile și fracturile osoase.
Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin reducerea densității și a calității structurilor osoase, ducând la slăbirea sistemului scheletic, la deteriorarea țesutului osos și la creșterea riscului de fracturi, în special la nivelul coloanei vertebrale, a șoldului sau a încheieturilor.
Țesutul osos este într-un continuu proces de dezvoltare și regenerare ce asigură duritatea oaselor și integritatea acestora. Densitatea osoasă este, însă, influențată de dietă, de aportul de calciu, activitate fizică și moștenirea genetică. Din păcate, după vârsta de 40-50 de ani, mai ales în cazul femeilor, densitatea osoasă se reduce pe fondul scăderii producției de estrogen și se produce deteriorarea țesutului osos. De aceea, exercițiile fizice sunt extrem de importante, cu atât mai mult pentru persoanele afectate de osteoporoză și cu risc de fracturi, deoarece întăresc musculatura, previn căderile - exercițiile fizice pot îmbunătăți echilibrul și coordonarea, prevenind astfel căderile și implicit, fracturile, protejează coloana vertebrală, reduc viteza de degradare osoasă etc. Totodată, asociată cu tratamentul anti-osteoporotic, activitatea fizică poate produce un efect de încetinire a evoluției bolii, ajutând la menținerea sau regenerarea țesutului osos, în special în cazul femeilor aflate în perioada post-menopauză.