Îmbătrânirea normală și îmbătrânirea activă

187
Îmbătrânirea normală și îmbătrânirea activă - imbatranire-1683226062.jpg

Articole de la același autor

Îmbătrânirea normală înseamnă un nivel al performanţelor, al activităţii şi stării de sănătate care corespunde majorităţii populaţiei vârstnice. Îmbătrânirea activă se referă la înaintarea în vârstă în condiţii optime de sănătate, un rol activ în societate şi împlinirea pe plan profesional. Presupune, însă, şi autonomie în viaţa de zi cu zi şi implicare în activităţi civice.

Cercetările gerontologice au demonstrat influenţa favorabilă asupra bătrâneţii, asupra prelungirii vieţii active, a diferitelor forme de activitate socială. S-a stabilit faptul că involuţia intelectuală și diminuarea facultăţilor mintale nu se datorează numai pierderii de celule nervoase sau îmbătrânirii acestora. În 70% din cazuri, starea este produsă de pierderea antrenamentului intelectual, prin solicitarea mai scăzută a creierului și prin izolarea persoanei vârstnice. Pierderea antrenamentului intelectual este cauzată și de întreruperea contactului persoanei respective cu problemele vieţii care îi pot solicita permanent gândirea, judecata şi activitatea intelectuală.

Desigur, există destule persoane în vârstă care reuşesc să-şi conserve luciditatea şi echilibrul psihic general şi rămân active, cooperante, deschise la nou, se păstrează pe un palier de bună adaptare vreme îndelungată. Nu există oameni cu o absenţă a îmbătrânirii psihologice, unele persoane păstrează o bună adaptabilitate a funcţiilor psihice.

Modalitățile de trăire a timpului la vârsta înaintată variază în funcție de starea timică și trăsăturile personalității. Persoanele vârstnice active, trăind cu teama de a nu-și termina proiectele, au impresia accelerării timpului. Persoanele depresive, izolate, lipsite de ocupație trăiesc, dimpotrivă, un sentiment de încetinire a timpului.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3627 secunde