Primele simptome ale bolii Parkinson pot fi trecute, uneori, cu vederea de către membrii familiei

471
Primele simptome ale bolii Parkinson pot fi trecute, uneori, cu vederea de către membrii familiei - fondparkinsonmarilenamerisan2-1660579243.jpg
Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă cronică progresivă, a doua ca frecvență după boala Alzheimer, cu un debut lent, de cauză necunoscută, care afectează sistemul dopaminergic (afecțiune caracterizată printr-un nivel ridicat de dopamină, cauzată mai ales de medicamente pe bază de inhibitor selectiv al recaptării de dopamină).

Ca regulă, această afecțiune debutează între 45 și 70 ani, cu un vârf de incidență în decada a șasea, fiind mai puțin frecventă înainte de 30 ani.

Boala Parkinson idiopatică este observată în toate țările, în toate grupurile etnice și în toate clasele socio-economice, afectând în prezent peste un milion de persoane în Uniunea Europeană.

Potrivit dr. Marilena Merișanu, elementul central al bolii Parkinson îl reprezintă tetrada alcătuită din: bradikinezie, tremor de repaus, instabilitate posturală și rigiditate. Simptomele inițiale pot fi dificil de apreciat și pot fi trecute cu vederea de către membrii familiei, tinzând să fie atribuite schimbărilor naturale ce survin cu vârsta.
 

„Inițial, singurele simptome de care se pot plânge pacienții pot fi cele de durere de spate, dureri ale gâtului, umerilor și o senzație vagă de slăbiciune. O ușoară lentoare a mișcărilor și rigiditate, o reducere a balansului natural al unui braț, în timpul mersului, sunt ignorate până când, într-o zi, medicul sau un membru al familiei observă faptul că pacientul are aspectul global de boală Parkinson. Tremorul caracteristic, care de obicei implică una dintre mâini, este frecvent relatat ca semn inițial, dar în cel puțin jumătate din cazuri, membrii familiei vor fi remarcat deja relativa lentoare a mișcărilor pacientului. Pe măsură ce afectarea mișcării se accentuează, efectele sunt exprimate în toate activitățile uzuale. Scrisul devine mic, tremurat și înghesuit, vorbirea pare grăbită, monotonă, vocea devine mai greu audibilă și în final, doar șoptită, iar consumarea unei mese necesită un timp neobișnuit de lung, fiecare bucată de mâncare trebuie înghițită înainte de următoarea mușcătură”, a explicat medicul.

În ceea ce priveşte mersul pacientului cu boala Parkinson, acesta este caracteristic, cu pași mici, fiind inițiat cu dificultate, pacientul putând face câțiva pași pe loc înainte de a porni și de asemenea există o oprire dificilă și o schimbare a direcției de mers (întoarcere) care se va realiza din mai mulți pași.


Căderile, odată cu evoluția bolii, devin, şi ele, din ce în ce mai frecvente, fiind influențate de freezing și instabilitatea posturală, dar și de hipotensiunea ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare) și de diskinezii (mișcări involuntare induse medicamentos).
 

În cadrul bolii Parkinson, pe lângă simptomele motorii, apar și simptome non-motorii caracterizare prin salivare excesivă, constipație, dureri abdominale și crampe, transpirații abundente, insomnie, anxietate, depresie, declin cognitiv până la demență.

Referitor la tratamentul acestei afecțiuni, în prezent nu există o terapie care să oprească sau să inducă ireversibilitatea degenerescenței neuronale, fiind disponibile metode ce permit, însă, o ameliorare semnificativă a simptomelor. Tratamentele pot fi medicale sau chirurgicale, deși terapia se bazează în mod special pe medicamente cu administrare orală sau transdermică, în mod particular Levodopa.
 

Dacă răspunsul terapeutic nu este satisfăcător, este indicație majoră de instituire a tratamentului cu Levodopa/Carbidopa gel intestinal, cu administrare continuă în cursul zilei pe dispozitiv cu sonda enterală instalată laparoscopic. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.8171 secunde