Smalţul dinţilor este modificat? Iată ce puteți face

Amelogeneza imperfectă este un defect genetic care modifică smalțul dinților. Acest smalț este țesutul dur exterior care acoperă și protejează dinții. Cu toate acestea, există boli care pot afecta această structură, iar amelogeneza imperfectă este una dintre ele.

Pentru cei care nu știu, smalțul este cel mai dur țesut din corp. El acoperă și protejează porțiunea vizibilă a dinților și este format din fosfat de calciu, sub formă de cristale de hidroxiapatită. În plus, conferă zâmbetului aspectul alb caracteristic. Potrivit dr. Nicoleta Dobrescu, în timpul formării dinților pot apărea anomalii care afectează dezvoltarea corectă a țesuturilor. De exemplu, în amelogeneza imperfectă, smalțul nu se formează normal. Altfel spus, aceasta este o afecțiune genetică care interferează cu dezvoltarea normală a smalțului dentar. Practic, această patologie poate apărea atât la dinții de lapte, cât și la dinții permanenți. Originea acestei boli dentare se află în mutațiile genetice care se transmit de la părinți la copii. În orice caz, pot exista și modificări ale materialului genetic fără antecedente în familie.

„Pacienţii trebuie să ştie că în formarea smalțului, care este un proces cunoscut sub numele de amelogeneză, sunt implicate mai multe gene. Orice mutație ce afectează una dintre aceste gene poate duce la apariția anomaliilor smalțului. Pe măsură ce boala se dezvoltă, dinții suferă modificări de aspect și structură. Sunt mai mici, fragili și adesea cu pete. De asemenea, sunt mai predispuși să sufere de sensibilitate, uzură, carii sau cădere. Afecţiunea este de mai multe tipuri, dar, în orice caz, alterarea smalțului dentar este principala caracteristică. Desigur, există diferite forme clinice ale bolii”, a explicat medicul.

Simptomele depind în mare măsură de gena afectată. În unele cazuri, mai multe forme ale bolii pot coexista la același pacient. De precizat că există patru variante principale, care, la rândul lor, sunt subdivizate în 17 sau 18 subtipuri, în funcție de mutațiile genetice implicate.

Cert este că smalțul insuficient sau de proastă calitate înseamnă că dinții cu amelogeneză imperfectă nu au o protecție suficientă. Astfel, practicile obișnuite precum mâncatul, mestecatul sau periajul dinților pot cauza uzura și pierderea țesutului dentar. Mai departe, tulburarea duce la expunerea dentinei. Ca urmare, pacientul suferă de sensibilitate dentară la contactul cu substanțe reci, fierbinți sau dulci. În unele cazuri, durerea poate deveni severă și cronică, şi, de asemenea, crește susceptibilitatea la acțiunea bacteriilor și acizilor acestora. Deci, apariția cariilor este frecventă. Nu în ultimul rând, se întâmplă ca dinții să se rupă sau să se fractureze cu ușurință, chiar și în timpul activităților obișnuite, cum ar fi mestecatul. Printre altele, această patologie poate afecta și țesuturile din jurul dinților, dar pot fi afectate gingiile, smalțul radicular, ligamentul parodontal și osul alveolar. Deoarece smalțul defect schimbă estetica dentară, stima de sine este adesea afectată. Dietă sănătoasă, săracă în zaharuri și substanțe acide, precum şi aplicarea locală a fluorului, clătirile cu clorhexidină şi utilizarea de paste speciale pentru sensibilitatea dentară reprezintă alte soluţii de rezolvare a problemei.