Tulburarea acută de stres la copii conduce la dificultăţi de adaptare

Tulburarea acută de stres defineşte reacţia psihică puternică la un eveniment stresor important. Afecţiunea poate apărea după ce o persoană a experimentat, a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment sau cu o suită de evenimente ce au implicat un deces sau rănirea gravă a persoanei în cauză sau a apropiaţilor acesteia. Totodată, se mai poate afirma că aceasta reprezintă o perioadă în care amintirile copleşitoare referitoare la un eveniment traumatic revin în mintea persoanei care le-a trăit. Specialiştii susţin că simptomele în tulburarea acută de stres sunt similare celor din tulburarea post-traumatică de stres, numai că accentul va cădea pe acele particularităţi care indică comportamentul disociativ, iar diagnosticul nu se poate stabili decât în prima lună de la producerea evenimentului traumatic. Astfel, se poate considera că este o formă premergătoare tulburării post-traumatice de stres. Studiile arată că la copii, tulburarea acută de stres conduce la dificultăţi de adaptare faţă de situaţia petrecută alături de alterarea capacităţii de funcţionare acasă, la şcoală sau în diverse medii sociale. Factorii de risc pentru declanşarea tulburării acute de stres sunt reprezentaţi de: expunerea la traume anterioare; tulburarea post-traumatică de stres în antecedente; comorbidităţi psihiatrice (anxietate, depresie); afectarea puternică produsă de un eveniment: sentimente puternice de vină sau de neajutoarare ori teama persistentă ca, în viitor, un eveniment similar să aibă loc; veştile proaste (decesul unui apropiat, rezultatele negative ale unor investigaţii medicale).