Praf, mirosuri urâte și priviri disprețuitoare. Cum arată o zi din viața unui muncitor pe șantier

3228
Praf, mirosuri urâte și priviri disprețuitoare. Cum arată o zi din viața unui muncitor pe șantier - sus-1683475429.jpg
Se apropie sezonul estival, iar oamenii sunt nemulțumiți de faptul că orașul Constanța trebuie să primească turiști cu praf, obligați să meargă printre bolovani, utilaje și guri de canal neasigurate. Orașul este, la momentul actual, un șantier, dar trebuie ca oamenii să se gândească și la muncitorii care lucrează, efectiv, în acel mediu, de dimineață până seara.

Tocmai asta este și nemulțumirea lor. Epuizați și supuși riscului în activitatea lor, muncitorii își doresc ca oamenii să fie mai atenți cu ei, să nu mai arunce gunoaie pe jos și să le respecte munca.

„Muncim de dimineață până seara și suntem epuizați. Salariul este ofertant pentru noi, dar este multă muncă fizică, iar oamenii ne privesc de sus. Aruncă gunoaie pe unde strângem noi pământul, deși tomberoanele sunt foarte aproape. Dispunem de utilaje bune, destul de noi, dar totul trebuie făcut la normă. Dacă ne-ar plăcea să se schimbe ceva, acest lucru ar fi să avem condiții mai bune de muncă. Este nevoie de forță de muncă. Tinerii nu se mai angajează în număr mare. Avem mulți colegi veniți din alte țări, din afara Europei, și trebuie să îi coordonăm noi puțin, să ne înțelegem cu ei. Angajatorii români ar trebui să atragă forță de muncă. Avem nevoie și de muncitori pe șantier. Altfel, cine mai face toate lucrurile astea, fizice?”, ne-a spus un muncitor.

De asemenea, altă nemulțumire a muncitorilor constă în riscul major de a face accidente de muncă. Fiind și oameni trecuți de prima tinerețe, cu vechime în muncă, sunt predispuși la astfel de accidente și se tem de acest aspect. De asemenea, bolile sunt, și ele, un factor de risc în rândul muncitorilor de șantier. Pe lângă cască, aceștia ar trebui să poarte și mască de protecție, pentru a nu se îmbolnăvi din cauza prafului sau a substanțelor inhalate.

„Sunt mulți dintre colegi care s-au îmbolnăvit din cauză că lucrează numai în praf. Când lucrăm cu substanțe, iarăși, este periculos. De mirosul de la canalizări, nu mai zic, deși suntem obișnuiți, de atâta timp…”, a precizat un alt coleg.

Primarul Constanței, Vergil Chițac, preciza, anul trecut, că, deși orașul este șantier și aduce nemulțumiri în rândul localnicilor, altfel nu se poate repara tot ce este stricat. Administrația trebuie să își asume, mai spunea atunci edilul, această perioadă de lucrări.

„Dragi prieteni, Constanţa «este un şantier» pentru că aşa trebuie să fie. Din păcate, altă variantă pentru a repara ceea ce este stricat nu avem. Fie ne asumăm o perioadă de vaste lucrări pentru a reclădi oraşul, fie lăsăm totul cum era înainte, ne strângem lucrurile şi aşteptăm să treacă timpul. Acesta e răspunsul, foarte pe scurt, pe care îl acord acelora care se declară scandalizaţi de lucrările din oraş. Fiecare proiect de infrastructură reprezintă investiţii distincte, de sine stătătoare, având la bază contracte şi finanţări diferite. Toate proiectele sunt finanţate, în proporţie de 98%, din fonduri europene nerambursabile. Iar aici legea este foarte clară şi nu lasă loc de interpretări: suntem obligați ca în cel mult 30 de zile de la semnarea contractului cu antreprenorul să începem lucrările, altfel pierdem banii. Şi nu vorbim de mărunţiş, ci de zeci de milioane de euro, bani pe care Constanţa nu are de unde să îi asigure pentru dezvoltare“, a declarat, atunci, primarul.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3423 secunde