Psihologul te ajută

"Și ce dacă se scobește în nas, e o scumpică și-i stă bine! Zi mersi că nu-i bolnavă!"

3943
O tânără mamă recunoaște că are un copil prost crescut, dar nu pare deloc deranjată de ieșirile copilului, pe care le consideră "d’ale vârstei!". Specialiștii avertizează însă că un copil prost crescut va deveni un adult prost crescut. Se spune că ceea ce n-au reușit părinții să-l învețe pe copil în cei șapte ani de-acasă nu va putea fi asimilat nici în continuare de acesta fără lacune serioase. Îngrijorător este că sunt părinți pe care nu-i interesează regulile de educație și, sub pretextul că sunt mici, își alintă copiii fără nicio noimă. Asupra unui asemenea caz a dorit să atragă atenția Nina P. (53 ani), care, deși își iubește la nebunie nepoata, nu mai suportă să vadă "ce face din acest minunat copil nora mea inconștientă!". "Sunt foarte, foarte supărată pe nora mea, că altfel nu ajungeam la dumneavoastră! Până să aibă această fetiță minunată, frumoasă și deșteaptă, era o femeie cu capul pe umeri. După ce s-a născut nepoțica mea, parcă i-a luat Dumnezeu mințile! Eu înțeleg, că doar soțul ei e băiatul meu și știu ce înseamnă dragostea de mamă, dar s-o iei pe arătură în halul ăsta, să râdă lumea de tine că nu ești capabilă să-ți strunești copilul, numai dragoste de mamă nu e! S-a lăsat de serviciu numai ca s-o crească bine. Fata a crescut frumos, are trei ani și patru luni și arată de cinci ani, e hrănită bine, e sănătoasă, dar la capitolul educație este zero și numai din cauza noră-mi, care i-a dat nas de mititică, iar acum face numai ce nu trebuie. Iar maică-sa, în loc s-o corecteze, se distrează, râde și o pune să mai și repete. De vreo trei luni, de exemplu, dacă dă ochii cu noi sau alte persoane, în loc de sărut mâna se scobește în nas. N-am trăit rușine mai mare, râd toți, nu de copil, ci de noră-mea. Băiatul meu este navigator, iar când vine acasă, chiar dacă vrea s-o mai strunească, îl repede noră-mea. Înainte să plece în voiaj s-au certat rău din cauza asta, iar băiatul a stat la mine o săptămână. Dar după aia s-a întors acasă, ce era să facă? O cară peste tot cu ea prin oraș, dar nu o deranjează că e mai tot timpul cu degetul în nas. Ea o ține una și bună: «Taci, bre, și ce dacă se scobește mereu în nas, e o scumpică și-i stă bine! Zi mersi că nu-i bolnavă! Să vezi ce domnișoară civilizată o să ajungă ea! Nu-i vezi pe-ai lui Carmen (o vecină de-a ei) ce frumos înjură, de-ți vine să-i mănânci!». De vreo două săptămâni nu mai vorbim, iar eu sufăr că nu îmi dă voie să-mi văd nepoata. Nici sărut mâna, mulțumesc sau alte vorbe de respect n-ai să auzi vreodată la nepoțica mea! La masă, bagă în gură multă mâncare, apoi o scoate și o scuipă, iar dacă o cert eu, își bagă degetul în nas, știe că nu suport! M-am gândit că psihologul îi poate da o lecție noră-mi, poate și mie. Vă mulțumesc din suflet dar cred că e datoria mea de bunică să fac ceva pentru nepoțica mea, că la toamnă o să meargă la grădiniță și la felul cum se poartă...!". v v v Nu este nevoie de cine știe ce reguli filozofice pentru a educa un copil, este de părere psihologul Speranța Băcana, care precizează că există câteva reguli de bună purtare pe care orice copil trebuie învățat să le deprindă, cu cât mai devreme, ca vârstă, cu atât mai bine. În fond, ce trebuie învățați copiii la vârsta de trei ani? Câteva lucruri simple, precum să-i salute pe cei mai în vârstă, să răspundă la salut și în niciun caz să nu li se permită să se scobească în nas, chiar dacă sunt tentați, la un moment dat, s-o facă. De asemenea, copilul trebuie învățat că "mulțumesc" și "te rog" sunt cuvinte magice, formule ce trebuie să-i intre în sânge. Indiscutabil, orice persoană străină va fi impresionată de capacitatea micuțului de a fi politicos, iar dacă va fi nepoliticos și obraznic, va impresiona poate și mai mult, însă în termeni negativi! De aceea, specialistul vă sugerează dumneavoastră, stimată doamnă Nina, ca bunică, dar și mamei copilului, să încercați să schimbați vechile reflexe ale micuței, începând cu scobitul în nas și continuând cu celelalte lucruri nepermise pe care le face, pentru că este obligația părinților, a întregii familii, să se ocupe de educația copiilor nu doar în cei șapte ani de-acasă, ci și în continuare. Bunele maniere la masă Potrivit psihologului, argumente de genul celei "d’ale vârstei!", invocate de mama fetiței, sunt nejustificate, întrucât și copiii sub patru ani își pot însuși regulile de educație, dacă părinții, în primul rând, sunt preocupați de acest lucru. Referitor la comportamentul corect la masă la această vârstă, este bine să li se explice cum trebuie să folosească tacâmurile, că trebuie să mănânce cu gura închisă și să nu scuipe dumicatul din gură, să-și țină coatele jos de pe masă și degetele afară din gură, să nu lingă vesela și să nu bage prea multă mâncare în gură, că e nevoie să strângă firimiturile de pe masă și să adune ce au aruncat pe jos, cu alte cuvinte, să deprindă bunele maniere, atât la masă, cât și în viața de zi cu zi. Iar părinții care își încurajează copiii să nu respecte nici măcar minimele reguli de educație nu au nicio legătură cu ceea ce se cheamă responsabilitate, de aceea, specialistul le recomandă să se înscrie la… școala părinților, pentru că au ei înșiși multe de învățat.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2457 secunde