24 iunie - Ziua iei, instituită prin lege în România, începând din acest an

574
Președintele Klaus Iohannis a promulgat marţi, 21 iunie, legea prin care ziua de 24 iunie devine „Ziua iei”.

Potrivit proiectului, liderii administrației centrale şi locale pot să aloce fonduri pentru organizarea unor evenimente care să promoveze ia. De asemenea, școlile, unitățile de cult, centrele comunitare, instituțiile culturale, precum şi reprezentanțele diplomatice ale României, sunt invitate să participe la acțiuni de promovare a iei.

Ziua Universală a Iei (prescurtat Ziua Iei) este o inițiativă a comunității „La Blouse Roumaine” și a fost marcată pentru prima oară pe 24 Iunie 2013, data fiind aleasă special pentru a coincide cu sărbătoarea creștină a Sfântului Ioan de vară și cea străveche a Sânzienelor și Drăgaicei.

„Tema ediției aniversare cu numărul 10 din acest an este «Apreciere și recunoaștere», fiind dedicată unui amplu proiect educațional, cât și tuturor celor care au contribuit de la început și până azi la succesul acestei mișcări culturale unice, născută sub semnul frumosului, al creativității și iubirii de locurile în care ne-am născut sau de care suntem legați sufletește. Tradiția e vie, povestea merge mai departe”, transmit organizatorii.

Comunitatea La Blouse Roumaine a fost fondată pe Facebook, în 7 noiembrie 2012, având ca obiectiv aducerea în actualitate a iei, a portului și textilelor tradiționale, ca marcă identitară și brand cultural românesc. Portdrapelul comunității este opera omonimă a pictorului francez Henri Matisse, cel care a dăruit universalitatea artistică a cămășii tradiționale cu altiță.

Prima ediție a Zilei Universale a Iei - 24 iunie 2013 - a reunit participanți din 50 de țări și peste 100 de localități din întreaga lume, într-un adevărat exercițiu de diplomație culturală la care au participat zeci de mii de oameni. Astfel s-a născut un fenomen social media, care a continuat să se dezvolte și să producă efecte în anii ce au urmat, punând o comunitate online în poziția de generator al unei mișcări culturale de recuperare, protejare și valorizare a iei, portului și textilelor tradiționale românești.

Pe 24 iunie 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial în Statele Unite ale Americii, prin proclamația emisă de primarul capitalei americane Washington D.C., doamna Muriel Bowser, la inițiativa lui Bogdan Banu, cu sprijinul comunității românești și al Ambasadei Românei la Washington.

Scoate-o IE din cutie, măcar azi!

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.

Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.

Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.

În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.



Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.5357 secunde