Arhitect Radu Cornescu: "Constanței i-a fost ciuntită identitatea urbană a multiculturalismului"

33072

Articole de la același autor

Până la sfârșitul acestei săptămâni, Muzeul de Artă din Constanța găzduiește expoziția-eveniment „Constanța anilor ’80, ’70, ’80 – demolări, realizări arhitecturale și urbanistice”, realizată de Ordinul Arhitecților din România (OAR) – filiala Dobrogea și bugetată din timbrul de arhitectură, în urma selectării, de către OAR, a lucrărilor înscrise.

Prin acest demers, arhitectul constănțean Radu Cornescu, autorul expoziției, a încercat să arate ce s-a întâmplat în domeniul proiectării și construcțiilor în perioada socialistă, începând cu anul 1947 până în anul 1989.

Expoziția relevă realizările Institutului de Proiectări județean, astăzi Proiect SA Constanța, dar și ale altor instituții din București și din țară. „Dar expoziția mai are și alte ținte. În primul rând să se vadă ce s-a moștenit din perioada interbelică”, a declarat pentru „Cuget Liber” arh. Radu Cornescu. Arătându-ne harta realizată în 1939 de către arhitectul John Bedeuss, am putut observa că stadionul era propus, în urmă cu peste opt decenii, fix unde se află și acum, Gara ar fi fost mutată din centru cam unde este situată acum, iar unde era Gara au propus centru administrativ. „Multe idei care au fost propuse în perioada interbelică au fost reluate în socialism, ceea ce a constituit o țintă a expoziției. O altă țintă este ce s-a întâmplat până-n anii ’60, pentru că toată țara a fost ocupată de armata sovietică și Moscova a impus un regim totalitar. Toate ramurile economiei românești au fost împărțite pe sovromuri (sov – sovietic, rom – român, n.r.), care erau conduse de ruși, iar partea română era mai mult consultantă”, a afirmat același arhitect.

În prima parte a expoziției se pot vizualiza câteva clădiri din Constanța construite sub influența renașterii socialiste, fiind trecute în revistă și ororile pe care le-au îndurat în închisori o serie de arhitecți celebri.

Simboluri demolate, simboluri uitate

Totodată, sunt ilustrate demolările care au marcat istoria Constanței. Cum ar fi Casa Manissalian, care a fost bombardată, fiind afectată mai mult în spate, dar, abandonată după 1947, comuniștii s-au hotărât să o dărâme și să construiască un bloc pentru lucrătorii din port.





Altă demolare care nu ar fi trebuit să existe se referă la restaurantul „Vraja Mării”, realizat de arhitectul Cășuneanu în perioada interbelică și care, avariat în timpul războiului, a fost reparat, dar s-a hotărât demolarea (astăzi este restaurantul „The View”).






Altă construcție demolată a fost Casa Bărcilor sau Casa Salvamar de la Mamaia. În momentul în care au vrut să o renoveze, i-au scos doi stâlpi și a căzut planșeul. Rupându-se multe ziduri, s-a prăbușit și s-a hotărât să nu se mai refacă.








„Trebuie să existe atât arhitectural, cât și urbanistic o anumită limită”

O secțiune este dedicată devenirii stațiunii Mamaia ca perlă a litoralului, în concepția grupului Lăzărescu. „Și am expus-o nu atât pentru că au fost primele construcții moderne din perioada socialistă, ci pentru că demonstrez cum arăta și cum astăzi ne-am bătut joc de ea”, a declarat Radu Cornescu.

Ne-a atras atenția o frumoasă construcție turcească – Casa Beiului sau Casa Pașei – făcută înainte de 1878, în zona Plaja la Vii, unde veneau sultanii. Era vorba să fie mutată, dar când o macara a luat acoperișul, l-a distrus și s-a hotărât să nu mai fie reconstruită. Ceea ce este foarte păcat, pentru că era un monument de arhitectură din perioada otomană.



În ultima parte a expoziției se pot vizualiza demolările versus ansamblele noi de locuit. „Deosebirea dintre ce se întâmplă azi și ce se întâmpla atunci este că pe timpul socialismului exista un instrument, aș spune eu imoral, acela de exproprieri și demolări masive, pentru a se construi noile ansambluri de locuințe. Mi s-a părut inedit să pun aceste planșe găsite greu și reconstituite cumva tocmai ca să vadă lumea ce se întâmpla atunci, mai ales pentru cei tineri, care nu înțeleg ce a fost socialismul pentru acest oraș și cum s-a clădit Constanța modernă. Astăzi, majoritatea blocurilor sunt cu balcoane închise, sunt puse pe ele tot felul de aparate de aer condiționat. Dar mai rău este că se montează acest termosistem din polistiren, care nu se pune în mod unitar și arată blocul caricaturizat. Nu numai că dispare ideea de drept de autor a arhitectului, dar și a ansamblului Constanței, în general, imaginea devine tot mai proastă”, a declarat același arhitect.



Întrebat la final dacă se mai regăsește arhitectura constănțeană în invocata multiculturalitate, arh. Radu Cornescu a mărturisit: „Nu e vorba numai de case-monumente istorice de arhitectură, ci și de case istorice de anumit stil și apoi și de memoria locului, de partea identitară. Orice localitate are o identitate. Numai anumiți specialiști pot spune ceea ce ar trebui păstrat și să dea o anumită importanță locului, să marcheze niște zone în care să nu se facă niște construcții prin demolare. Trebuie să existe atât arhitectural, cât și urbanistic o anumită limită. Chestie care nu se mai găsește astăzi nici în proiectare, nici în hotărârile administrative. Constanței i-a fost ciuntită identitatea urbană a multiculturalismului. Și continuă să fie ciuntită pentru că se iau niște hotărâri cu anumite grupuri de oameni, ori politice, ori din anumite interese. Ceea ce dăunează memoriei orașului”, a spus Radu Cornescu, în cele din urmă amintind și de imperioasa valorificare a descoperirilor arheologice în ansamblurile rezidențiale.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.6109 secunde