Lucrările de la Muzeul din Hârșova, sistate. "Proiectul nu moare. Se va finaliza"

Viitorul muzeu, a precizat arheologul Constantin Nicolae, va avea o structură care să corespundă unor sarcini multiple: săli de expoziție, sală de conferințe, depozit de materiale arheologice, laborator multifuncțional (restaurare, foto, desen). Fiind monument istoric, imobilul a fost consolidat prin interior pentru a păstra arhitectura originală, iar lucrările exterioare la clădire s-au încheiat în linii mari. Primăria a achiziţionat deja mobilierul și cele prevăzute în proiect: vitrine, panouri tematice, manechine istorice, machete. Deci, cum se termină lucrările, va începe mutarea muzeului în această locație. De ce au fost sistate lucrările?

Primarul orașului Hârşova, Viorel Ionescu, ne-a declarat că se lucrează la interior și, teoretic, proiectul trebuie să se termine până la sfârşitul anului 2024. „Lucrările au fost sistate momentan, iar dacă s-a întâmplat aşa ceva este pentru că trebuie să mai punem nişte bani pentru a plăti constructorul. Nici constructorul nu poate să continue pe banii lui, aşa că, atunci când ne vin banii, îl plătim şi se continuă lucrarea. Pe de altă parte, nici eu, ca autoritate, nu pot să susţin un proiect, pentru că, dacă aveam bani, nu mai aveam nevoie de fonduri europene şi de minister. Acesta este un proiect la care toţi partenerii trebuie să pună umărul, iar în momentul în care unul nu poate, asta nu înseamnă că proiectul moare, ci, efectiv, îl încetineşti, dar el se va finaliza”, a declarat edilul, pentru „Cuget Liber”.

Noi dovezi privind data construcţiei clădirii

Menţionăm că muzeul de la Hârşova face parte dintr-o rețea de muzee de sit înființate și încurajate de primii arheologi ai României. Astfel, la Histria, Adamclisi și Pantelimonu acestea au fost înființate de Grigore Tocilescu și Vasile Pârvan, în timp ce la Silistra, Cernavodă și Hârșova s-au făcut prin strădania unor dascăli locali și au fost sprijinite de autoritățile locale. Multă vreme s-a considerat că muzeul de la Hârșova a fost înființat la începutul secolului al XX-lea, inaugurarea sa de către Regele Carol I și Regina Elisabeta, la 1 mai 1904, reprezentând, practic, data de naștere a acestei instituții. De curând, însă, cercetătoarea Delia Cornea de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a descoperit în arhiva Ministerului Învățământului un dosar, cu marginile roase de vreme, pe coperta căruia scria „Muzeul din Hârşova 1890”.

Din păcate, a precizat directorul muzeului din Hârşova, arh. Constantin Nicolae, niciuna din filele interioare nu se mai păstra. „Acest lucru înseamnă că trebuie să asociem la strădania organizării instituției nu numai numele lui Vasile Cotovu, dar și pe tatăl său, latinistul Ioan Cotovu. O particularitate cu totul excepțională care impune muzeul de la Hârșova pe lista prestigioaselor instituții de profil o reprezintă faptul că la fiecare reorganizare a fost inaugurat de suveranii României: în anul 1926 de către Regele Ferdinand și Regina Maria, iar cea mai recentă deschidere, din 2006, a fost realizată de Regele Mihai și Regina Ana. Între anii 1890-1916 muzeul a funcționat în clădirea vechii școli. Între 1926-1948, în casa lui Vasile Cotovu din imediata vecinătate a școlii, deoarece distrugerea din Primul Război Mondial a fost prea mare și imobilul a fost refăcut cu mare greutate. De unde provenea patrimoniul instituției? Orașul modern de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a clădit peste ruinele anticului Carsium. Este de înțeles ce scoteau antreprenorii din străfundurile pământului. Trebuie să ne imaginăm că numai cei care aveau o oarecare cultură generală și cunoșteau însemnătatea artefactelor (vase din ceramică, inscripții, monede) mergeau cu ele la școală și le predau «învățătorului» Cotovu. Cea mai mare parte a descoperirilor rămâneau prinse în fundațiile clădirilor. În plus, pe lângă acestea, muzeul a mai strâns impresionante colecții de fosile, piese etnografice, o colecție de tablouri. Dintre toate, dăinuie până astăzi o parte din colecția de amoniți jurasici pe care academicianul Ion Simionescu a dus-o la Universitatea din Iași, acolo unde se păstrează și astăzi. Restul au dispărut la închiderea muzeului”, a declarat acesta.