Operele lui Constantin Artachino, pe simezele Muzeului de Artă

Despre opera lui Constantin Artachino se spune că aceasta se încadrează în perioada interbelică, reprezentativă pentru pictura românească, în sensul unei coagulări a specificului naţional, mergând uneori până la nivelare, de vreme ce la majoritatea pictorilor se regăseşte acelaşi limbaj plastic, precumpănitor de interpretare impresionistă sau postimpresionistă. „Curentele care se succed în arta românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când Artachino începe să picteze, şi până la sfârşitul activităţii sale artistice sunt, în linii mari: academismul, impresionismul, postimpresionismul, simbolismul, Art Nouveau, avangarda, realismul, realismul socialist. Artachino îşi va selecta însă modelele stilistice în funcţie de o predispoziţie particulară pentru norma clasică, dovedind în toate ipostazele respect pentru meşteşug. Evită astfel orice stridenţă, estetizările gratuite, artificialul şi rigiditatea”, a precizat criticul de artă Ruxandra Dreptu.