Meserii pe cale de dispariţie! "Mare minune să mai găseşti un coşar priceput"

„Mi-a ieşit coşaru-n drum / Şi-o să am noroc de acum / Griji, nevoi, necaz, durere / Se vor duce ca un fum!”. Mai ţineţi minte versurile melodiei cântate de Ştefan Bănică sau Colea Răutu? Aveau în centru un personaj ponosit, negricios, îmbrăcat în straie murdare, însă de cele mai multe ori un mucalit extrem de priceput. Astăzi, greu mai găseşti un coşar meseriaş!

Foarte multe dintre incendiile din gospodăriile românilor sunt provocate de starea precară a hornurilor, a coşurilor de fum, a improvizaţiilor pe post de sistem de evacuare, a lipsei de informare şi, nu în ultimul rând, a lipsei de educaţie şi responsabilitate. Iar efectele sunt, adeseori, devastatoare - pierderi de vieţi omeneşti şi importante pagube materiale.

Pentru a preveni asemenea grozăvie, se recomandă ca, măcar o dată pe an, proprietarii de locuinţe individuale să apeleze la serviciile unui coşar autorizat. Uşor de spus, mai greu de găsit un adevărat specialist în domeniu.

„Trebuie să recunosc că nu mai făcusem de mult o curăţare a hornului. Aşa că am încercat să găsesc un coşar, care să îmi facă treaba. Am întrebat vecinii din cartier, am primit ceva recomandări şi apoi promisiuni că va veni o echipă la faţa locului. Am rămas dezamăgit, am aşteptat o zi, două, abia undeva pe final de săptămână s-au sinchisit să ajungă, motivând că au avut mult de lucru. Au lucrat însă foarte urât, au murdărit totul pe unde au trecut şi au mai şi cerut câteva sute bune de lei. E mare minune să mai găseşti un om priceput”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Gabriel C., locuitor al cartierului Baba Novac.

Chestiunea este mult mai profundă decât simpla supărare a unui constănţean. Coşeritul se numără printre meseriile aflate pe cale de dispariţie, iar cauzele sunt multiple. Tinerii fug ca dracul de tămâie de munca fizică, mai ales că implică şi lucru la înălţime, şi, deşi posibilele câştiguri nu sunt deloc de neglijat, preferă să se îndrepte spre activităţi ce presupun mai puţin efort.

Ca să vă faceţi o idee, preţurile practicate pe piaţa coşeritului nu sunt chiar mici. În general, plata se face la oră, pentru care se solicită chiar şi 150 de lei, adică mai mult decât pretinde un profesor de matematică pentru o sesiune de pregătire a unui elev din ciclul gimnazial.

Efectele societăţii de consum

O altă meserie ce a străbătut vremurile, dar care îşi face tot mai greu loc pe piaţă este aceea de cizmar.

Nea Ovidiu este un personaj destul de cunoscut în cartierul Tomis Nord, însă face parte din categoria „dinozaurilor”, mai exact a meseriaşilor de odinioară, dar care, la ora actuală, se chinuie să se menţină pe piaţă.

„Îndeletnicirea noastră nu mai are căutare. Oamenii rar mai vin la atelier să îşi repare sau să îşi recondiţioneze încălţămintea. Trăim într-o societate de consum, în care cumpărăm bunuri, le folosim, apoi le dăm la gunoi. Clienţii sunt tot mai puţini, în general persoane de vârsta a treia, cu venituri reduse, astfel încât nici onorariile oferite nu sunt foarte mari. Ne chinuim să supravieţuim! Nici tinerii nu mai sunt dornici să înveţe o meserie. Dacă îi arăt cuiva un cal, nu va şti la ce se foloseşte, iar cu sula, în cel mai «fericit» caz, se va înţepa în degete”, a explicat cizmarul constănţean, cu o experienţă de aproape cinci decenii în domeniu.

XXX

Am dat, în ediţia de astăzi, numai două exemple de meserii odinioară căutate, astăzi pe cale de dispariţie. Nu mai vorbim despre sudori, instalatori, tubulatori. Astăzi, suntem vlogeri, blogeri, influenceri. Mama ei de meserie…