Românii se întorc acasă! Fie îşi fac propria afacere, fie sunt atraşi de joburi bine plătite

De mai bine de trei decenii, România este unul dintre principalii furnizori de forţă de muncă mai mult sau mai puţin calificată. De la căpşunari până la medici ori specialişti IT, cu toţii şi-au căutat un trai mai bun printre străini. Însă, în ultima perioadă, sensul de „deplasare” s-a inversat: din diverse motive, românii renunţă la salarii de mii de euro şi se întorc acasă!

„Fie pâine cât de rea, tot mai bine-n ţara ta!”. Aşa spuneau bătrânii care, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, au rămas acasă, punând umărul la clădirea socialismului. Iar un aspect pozitiv al comunismului, o realitate care nu poate fi contestată, este aceea că, accentul fiind pus pe educaţie şi pregătire, sistemul a creat specialişti. Specialişti de top, în mai toate domeniile!

Dar, vremurile s-au schimbat, a venit mai întâi Revoluţia din 1989, când graniţele s-au deschis şi fiecare a putut pleca după bunul plac pe unde a văzut cu ochii, apoi aderarea la Uniunea Europeană şi accesul liber la joburi comunitare au pus cireşa pe tort. Medici, ingineri constructori, agronomi, navalişti sau IT-işti au luat calea Vestului, atraşi de salariile de mii şi mii de euro pe care, acasă, nu le-ar fi obţinut (deşi le meritau cu vârf şi îndesat!) niciodată.

Istoria e ciclică, nimic nu-i etern, nici că-i rău, nici că-i bine, iar în ultima perioadă asistăm la un fenomen pe cât de surprinzător, pe atât de îmbucurător: românii se întorc acasă. Statisticile întocmite de autorităţile statului arată că, doar în perioada 2021-2024, mai mult de jumătate de milion de români au revenit în ţară. Motivele sunt cât se poate de diverse!

O condiţie esenţială pentru a avea succes

Mihai B. este reprezentant al unei firme din domeniul logisticii, oferind servicii complete în special către multinaţionale. A realizat că se pot face bani frumoşi din plasarea de personal, dar nu în modul tradiţional, ci în sens invers al „deplasării”.

„Dacă, acum 20 de ani, firmele recrutau personal pentru joburi în străinătate, în ultima perioadă, tendinţa de «repatriere» este tot mai mare. Companiile din România au probleme de personal, au încercat şi varianta cu pakistanezi, srilankezi, indieni, chinezi etc., care, adeseori, s-a dovedit a fi păguboasă.

Noi jucăm acum rolul de mediator între companiile care îşi desfăşoară activitatea în ţara noastră şi românii care lucrează în străinătate. Şi să ştiţi că avem tot mai mult succes! Şi asta pentru că mulţi dintre angajatori au înţeles că, pentru a avea specialişti, trebuie să îndeplinească o primă condiţie. Esenţială: să plătească!

Este evident că niciun angajator din România nu ar avea posibilitatea să achite salariul unui angajat din Germania sau Olanda, dar un raport corect se poate face. Şi să vă dau un singur exemplu. Am încadrat, recent, într-o multinaţională, un motostivuitorist care lucrase ani buni în portul Rotterdam. Omul era meseriaş, avea venituri foarte bune, cu ore de week-end ajungea la 4.000 de euro lunar. În România, nu ai cum să plăteşti o asemenea sumă, dar un salariu de 2.000 de euro s-ar putea. Şi chiar s-a putut! Omul a revenit acasă, este fericit alături de familie, iar angajatorul, supermulţumit de serviciile sale. Chiar am primit telefon, că îşi face treaba foarte repede şi foarte bine. Glumind, se plictiseşte uneori! Pe un asemenea om, nu ai cum să-l ţii cu 3.000 de lei şi bonusuri sporadice.

Să ştiţi că tot mai mulţi români, plătiţi la acest moment cu 3-4.000 de euro în Vest, s-ar întoarce şi mâine dimineaţă acasă pentru un salariu de 1.500-2.000 de euro. Net! Dacă scădem costul vieţii şi cheltuielile printre străini, salariul din România pe care l-am precizat este mult mai convenabil. Eşti acasă, lângă familie, iar bugetul îţi permite să susţii rata pentru casă, maşină, vacanţă, sănătate sau educaţie.

Ca să fiu bine înţeles, nu m-am referit la medici sau IT-işti, ci la muncitori, meseriaşi, oameni cu pregătire medie, dar stăpâni pe meserie”, a declarat antreprenorul, pentru „Cuget Liber”.

Investiţii în turism sau agricultură

O altă categorie a „repatriaţilor” este alcătuită din cei care au strâns ban pe ban şi au decis să-şi facă propria afacere, mai mică sau mai mare, acasă.

„În acest caz, putem vorbi despre persoane care au lucrat în agricultură, în construcţii sau în turism. Au făcut mari sacrificii, au adunat câteva sute de mii de euro şi au ridicat în oraşul/satul natal pensiuni, au deschis restaurante sau au investit în exploataţii agricole.

În privinţa medicilor sau IT-iştilor, cred că va mai dura până să reuşim să-i readucem acasă. În general, aceşti oameni şi-au făcut rosturi mai trainice pe acolo, iar pentru o posibilă investiţie în România, ar avea nevoie de bugete mult mai consistente pentru, de exemplu, o clinică medicală”, a mai explicat interlocutorul nostru.