Lavinia Toma și Vlad Dumitrescu, instructori de dans: ”Se poate face performanță și la o vârstă înaintată”

- Vlad Dumitrescu: Eu m-am apucat în 2006, când aveam vârsta de 28 de ani. Atunci, am plecat cu firma la care lucram ca reprezentant medical într-o excursie în Mexic, unde am descoperit salsa. M-am întors acasă și am început să practic acest stil de dans, iar după doi ani am decis să-mi deschid propria școală, „Salsa Encanto” împreună cu partenera mea din acel moment, Mihaela. Am deschis școala, am mers în paralel cu jobul și cu școala o perioadă de timp. După o vreme, am decis să renunț la partea de reprezentant medical și să mă focusez exclusiv pe dans.

Lavinia Toma: Practic, cariera mea în dans a început la vârsta de 20 de ani. Aș putea spune că regret, într-un fel, că nu am făcut dans de performanță de mică, dar la 20 de ani am considerat că pe propriile mele forțe aș putea să mă înscriu la un curs de dans. Am început ca orice cursant, salsa fiind doar un hobby. Deci, am luat-o de la zero. În paralel, un timp am lucrat în domeniul energiei verzi, regenerabile, iar într-o zi, am primit oferta de a face parte din trupa școlii de dans „Salsa Encanto”.

- Vlad Dumitrescu: Sincer, eu nu m-am gândit niciodată că o să ajung să fac dans. Din contră. Nu mi se părea că aș avea vreun talent. Când eram copil, mergeam cu mama la sala de balet și nu aveam nicio atracție pentru dans. Tatăl meu a fost medic și am fost îndrumat, cumva, spre partea de medicină.

Lavinia Toma: Părinții mei, în schimb, au fost profesori și tocmai în domeniul acesta îmi doream să profesez. Voiam să fiu profesoară de limba engleză.

- Vlad Dumitrescu: Împreună și separat deţinem un total de șapte titluri pe freestyle, pe coregrafie, dar pe salsa.

- Vlad Dumitrescu: În general, ne place să ne înconjurăm de oameni de același nivel artistic și, pe oriunde mergem, încercăm să învățăm de la cei care ne sunt superiori. Da, ne place să ne chinuim puțin, să ne batem acolo cu ei, cot la cot, dar, indiferent de rezultat, contează experiența, din care noi învățăm de fiecare dată. Nu mai este loc de emoţii şi nu are de ce să ne fie teamă, pentru că în momentul în care intri în competiție cu cei mai buni, ai făcut deja primul pas. Ai făcut, de fapt, cel mai important pas. Ești acolo, pe ring, cu ei și experiența care te învață o grămadă de lucruri. Adică, decât să mergem să concurăm cu cineva slab și să câștigăm, preferăm să mergem și să concurăm cu cei mai buni, pentru a și învăța ceva, nu doar a câștiga neapărat un titlu.

- Vlad Dumitrescu: Talentul face diferența. Să presupunem, de exemplu, că eu nu sunt talentat și Lavinia este talentată. Dacă eu muncesc zece ore și Lavinia muncește la fel, ea va fi cu 10% mai bună, dar dacă ea este talentată și muncește cinci ore și eu, netalentat, muncesc zece ore, acea diferență de 10% nu va exista. În concluzie, contează talentul, dar dacă nu este dublat de muncă, nu se poate.

- Lavinia Toma: Sincer, da. Este nevoie, pentru că așa acumulezi cunoștințe, așa ești ancorat permanent în ceea ce se întâmplă în domeniul tău de activitate și poți să transmiți, mai departe, cunoștințele tale.

- Vlad Dumitrescu: Cel mai vârstnic cursant este chiar mama mea, care are 70 de ani, dar mai avem cursanți de 60 și de ani, pentru că dansul nu înseamnă numai performanță, cum probabil mulți cred. Dansul este un hobby, este relaxare, este o modalitate de a-ți petrece timpul liber. Noi nu facem numai performanță. Facem și dans pentru oameni care îl practică doar la nivel de hobby.

- Vlad Dumitrescu: Este o provocare. Nu pot să spun că este dificil, dar este o muncă diferită, față de cea cu copiii. Cu ei ne axăm pe performanță, pentru că asta își doresc, de obicei. Cu adulții ne axăm, în primul rând, pe distracție, relaxare, socializare și pe urmă cine își dorește performanță, sigur, se poate face. Noi am demonstrat că se poate face performanță și la o vârstă înaintată. Se poate face performanță și după 40-50 de ani. De exemplu, la toate campionatele internaționale există și categorii over 45, over 65.

- Vlad Dumitrescu: Multă muncă. Campionul mondial, primul campion mondial cu care m-am antrenat, Adrian Rodríguez Carvajal din Spania îmi spunea mereu: „There is no secret, my friend, just work”. Deci muncă și iar muncă.

- Vlad Dumitrescu: Da, sunt total diferite. În primul rând, dansurile sportive cuprind o categorie mai largă de dansuri. Pe urmă, au ca obiectiv performanța. Deci, te duci să faci dans sportiv, de principiu, de performanță. Tot ce se întâmplă acolo este la alt nivel. Oamenii sunt foarte bine pregătiți, sunt foarte bine specializați în domeniul acesta, dar nu prea au această componentă de distracție, relaxare, socializare, pe care salsa și bachata, aceste dansuri latino, o au. Pentru ei, există petreceri în fiecare weekend, vineri, sâmbătă, unde doritorii de latino vin și dansează unii cu alții, exact ca la orice petrecere.

- Lavinia Toma: Încă nu ne-am hotărât la ce campionat o să mergem și când o vom face, însă ce ne propunem în continuare este să ne dezvoltăm dansul, pentru că în momentul în care reușim să ne dezvoltăm dansul, automat avem și informații noi pe care să le împărtășim elevilor noștri. Deocamdată, urmează o competiție pentru copii, unde o să mergem în iunie, în Italia.

- Lavinia Toma: Eu, personal, prefer să călătoresc. Când am timp liber planific următoarea călătorie și cu siguranță în acea călătorie sper să bifez și câte un parc de distracții, pentru că este un hobby.

Vlad Dumitrescu: Eu prefer să-mi petrec timpul liber cu prietenii, la un volei, un FIFA și nu numai.