Amărăciune îmbrăcată în haine de bătrâneţe. "Am ajuns la cămin după ce una dintre fete mi-a vândut casa"

Mulţi dintre beneficiarii Căminului pentru persoane vârstnice de pe strada Unirii nr. 104 din Constanţa nu s-au gândit nici măcar o dată în tinereţe că vor ajunge să trăiască singuri, departe de cei dragi, fără mângâierea sufletelor pereche. Din păcate, viaţa le-a rezervat unora dintre vârstnici o altă soartă, şi nu una pe care şi-o doreau.

Pe doamna Jana D., în vârstă de 71 de ani, am cunoscut-o la acest cămin, unde, alături de alți zeci de oameni, a ales să îşi trăiască bătrâneţile. A ajuns aici în urmă cu aproximativ două luni, după ce ani la rând s-a tot chinuit să supravieţuiască, locuind cu chirie, asta pentru că propria ei fiică, sânge din sângele ei, a fost convinsă cu câţiva ani în urmă, de fostul soţ, să îi ia casa mamei, fără a se gândi că o lasă fără un acoperiş deasupra capului. Aşa se face că, după o viaţă întreagă de muncă, acum, nu a putut lua mai nimic din ce a agonisit. A luat cu ea, în schimb, toată amărăciunea provocată de fiica ei cea mare, care, în prezent, se căieşte şi regretă enorm ce i-a făcut celei care a adus-o pe lume, doar că regretele sunt tardive, iar faptul consumat. Am lăsat-o pe tanti Jana să ne spună care îi este povestea, printre lacrimi şi multe reprize de oftat. „Am ajuns la Căminul de bătrâni din cauza situaţiei de acasă, după ce una dintre fete mi-a vândut casa. Cu câţiva ani în urmă, mi-a murit cumnata, iar în ziua în care a fost înmormântată, noaptea, mi-a murit şi fratele, la numai 52 de ani. Soţul fiicei mele de atunci era agent imobiliar şi, la acel moment, am luat nişte bani împrumut de la ei, pentru că nu mă aşteptam la aşa necazuri şi trebuia să îmi îngrop fratele. Le-am cerut o sumă de bani prin notariat şi le-am spus că îi voi restitui la fel, tot prin notariat. Nu am luat mult, dar atunci când mi s-au dat actele la semnat, printre hârtii era şi o foaie prin care le cedam casa şi eu am semnat. Nu mi-am dat seama, la acel moment, ce se întâmplă. Între timp, propriul meu copil, influenţat de partenerul de viaţă, îmi furase buletinul de identitate, actul casei şi au făcut în aşa fel încât am semnat ce nu voiam. Ulterior, 12 ani am stat cu chirie, dar apoi nu s-a mai putut, iar fiica cea mică s-a interesat să vin aici, la cămin, în condiţiile în care am probleme cu diabetul şi tensiunea arterială”, ne-a declarat femeia. Între timp, ea a înţeles că un cămin pentru persoane vârstnice este, în unele situaţii, soluţia ideală pentru cei rămaşi singuri, având privilegiul de a dărui o grijă sporită celor care îşi privesc senectutea ca un lung prilej de a se bucura de viaţă.