Nu distrugeți CERONAV! Navigatorii români vor plăti pentru greșelile guvernanților! (II)

Din capul locului trebuie spus că preluarea CERONAV de către ANR contravine normelor naționale. Iată, Legea nr. 412/2002 precizează cât se poate de clar faptul că Ministerul Transporturilor își exercită funcția de autoritate de stat în domeniul siguranței navigației prin intermediul ANR, organ tehnic de specialitate care, în raporturile cu personalul navigant, are următoarele atribuții (articolul 1^6): „acordă brevete, certificate de capacitate, atestate și certificate de conformitate personalului navigant român; organizează sesiuni de examene pentru obținerea brevetelor și a certificatelor de capacitate”.

Iar potrivit articolului 1^10, „funcția de pregătire și perfecționare a personalului care deservește mijloacele de transport naval sau care desfășoară activități de transport naval, activități conexe și activități auxiliare acestora se asigură prin centre de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transportului naval, aflate în subordinea sau sub autoritatea ministerului”.

Legile de înființare a ANR și CERONAV fac, la rândul lor, distincția între rolul jucat de cele două entități. ANR este organizată și funcționează potrivit prevederilor OG nr. 42/1997, Legii nr. 412/2002, HG nr. 1.133/2002 și Regulamentului din 10 octombrie 2002. Acesta din urmă detaliază clar atribuțiile ANR referitoare la personalul navigant:

- organizează sesiuni de examene pentru atestarea personalului navigant și pentru obținerea de către acesta a brevetelor și a certificatelor de capacitate;

- acordă, reconfirmă, suspendă și anulează brevetele, certificatele de capacitate, atestatele și certificatele de conformitate personalului navigant român;

- efectuează înmatricularea și ține evidența personalului navigant român;

- eliberează carnetul de marinar, prelungește valabilitatea acestuia și efectuează operațiunile de îmbarcare/debarcare a personalului navigant;

- autorizează societățile comerciale care desfășoară activități de recrutare și plasare a personalului navigant maritim și fluvial român pentru angajare pe nave care arborează pavilionul român sau străin;

- stabilește modul de recrutare, școlarizare și brevetare a piloților;

- aprobă programele de pregătire și perfecționare a personalului navigant pentru centrele de pregătire și perfecționare în domeniu;

- avizează programele de pregătire de specialitate ale instituțiilor de învățământ care pregătesc personal navigant pentru navigația maritimă și fluvială.

Cât privește CERONAV, aceasta a fost înființată în baza prevederilor OG 42/1997, OG 33/2003, a Legii 502/2003 și HG 449/2003. La articolul 3, Legea 502 prevede următoarele: „Se desemnează CERONAV ca organism național de instruire în vederea perfecționării navigatorilor ce servesc la bordul navelor maritime pentru atingerea nivelului minim de pregătire cerut de prevederile Convenției internaționale privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart, adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, cu amendamentele pe care România le−a acceptat prin OG122/2000, aprobată prin Legea 20/2001”.

Un conflict de interese

Actele normative la care am făcut referire, în baza cărora funcționează ANR și CERONAV, respectă principiul de drept conform căruia funcția ce implică exercițiul autorității de stat este separată de cea de execuție a unei activități lucrative. Astfel, CERONAV are misiunea legală de a instrui navigatorii, în timp ce ANR deține autoritatea de a-i aviza programele de pregătire, certificând faptul că acestea sunt în concordanță cu prevederile convențiilor maritime internaționale.

Dacă cele două instituții ar fi comasate, s-ar încălca acest principiu de drept național și internațional, ajungându-se la un conflict de interese: autoritatea cu atribuții de control și avizare ar trebui să se autoverifice, să se autoavizeze. Iar pentru a fi pusă în practică o astfel de manoperă ar trebui siluite legile de organizare și funcționare a Ministerului Transporturilor și ANR, modificându-le și completându-le cu prevederi care încalcă principiul separației dintre atribuțiile și competențele autorității de stat și cele executive.

Desigur, vă întrebați: de ce se dorește această comasare, din moment ce nu servește interesului național, respectiv mai bunei pregătiri a navigatorilor români în vederea menținerii lor pe piața shipping-ului internațional?

Dacă autoritățile tac mâlc și nu vor să facă lumină în acest scandal, în schimb, lecțiile istoriei postdecembriste a României ne lămuresc pe deplin. Întreaga manoperă are la bază interese obscure, de grup. Monopolul deținut de CERONAV în domeniul perfecționării pregătirii profesionale a navigatorilor trebuie spart pentru a face loc celor ce trag de sfori să intre pe această piață. Iar primul pas pentru atingerea acestui scop este „înghițirea” instituției de învățământ. Apoi, va fi foarte ușor pentru politizata ANR să externalizeze o serie de cursuri, să le dea pe mâna clientelei politice. Astfel se va deschide poarta „privatizării” întregii activități de perfecționare a pregătirii profesionale a navigatorilor, de înstrăinare a patrimoniului CERONAV.

Va începe un proces de distrugere a acestei instituții din elita învățământului marinăresc european, pentru a face loc „rechinilor” care așteaptă nerăbdători să se înfrupte din banii plătiți de marinari pentru cursuri. Totul se va termina cu prăbușirea sistemului de perfecționare a pregătirii navigatorilor români, cu pierderea acreditărilor internaționale pe care le deține în prezent și, în final, cu scoaterea țării noastre de pe piața internațională a forței de muncă marinărești. Astfel, România – singura națiune din istoria omenirii care și-a distrus flota pe timp de pace - va consemna o nouă premieră mondială.