De vorbă cu Angelo Mitchievici despre donații și donatori: "Oferim comunității șansa de a se ajuta!"

Noi facem o selecție și le oprim pe cele care ar prezenta interes pentru cititorul actual și le redăm în circuitul comunității. Biblioteca județeană dezvoltă un proiect, intitulat „Raftul verde”, menit să asigure un circuit al cărții care nu intră în depozitele bibliotecii și care sunt obținute în marea lor majoritate din donații. Proiectul vizează o serie de biblioteci care vor fi dispuse în nouă zone mai aglomerate din Constanța, cum ar fi Campusul universitar, Acvariu, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie și Arheologie, zone frecventate. Așa încât cel care este în trecere să poată efectiv lua cartea să o citească la un bar în apropiere sau pe o bancă ori chiar o poate lua și acasă, nemaifiind nevoie să o returneze, pentru că noi vom alimenta aceste puncte în mod constant, cam la o săptămână. Pentru că și noi, la rândul nostru, suntem alimentați de aceste donații.

Este un fel de externalizare a serviciilor bibliotecii, într-un mod foarte plăcut și generos, în sensul în care fiecare va putea să petreacă timp cu o carte și să-i fie servită sub nas, cum s-ar spune, iar din asta să facem o practică. Să instituim o conduită, un mod de socializare, de sociabilitate prin intermediul cărții.

- Și-atunci ce au de făcut potențialii donatori?

- Ca să fim mai clari, prin donații noi înțelegem să ne intereseze ce fel de cărți primim, nu înseamnă un sac abandonat în fața bibliotecii. Vedem ce bibliotecă preluăm, facem o selecție. Dacă sunt cărți de interes bibliofil, foarte vechi, cu autografe, le păstrăm în bibliotecă. Un Voltaire, de exemplu, intră în zona de carte rară. Dar cărțile noi, mai ales acestea pentru copii, pentru adolescenți, care interesează generațiile actuale, le punem la biblioteca pentru copii, iar o parte le recirculăm, prin proiectul „Raftul verde”, gen cărțile de aventuri, polițiste, dar nu numai. Sigur că nu o să punem Goethe - „Opere complete”, dar sunt atâtea cărți bune și agreabile. Unele țin de marea literatură, altele de o literatură de bază. Vor fi trei etaje, astfel încât să ne adresăm unui public divers, care vrea să citească. Pentru că este mai important actul lecturii, deprinderea aceasta, sentimentul că astfel cartea este introdusă într-un circuit al sociabilității, al interacțiunii sociale. Cineva s-a gândit la tine că-ți poți petrece timpul plăcut și cu o carte.

- Credeți că ar renunța un tânăr să zapeze de dragul paginilor unei cărți?

- Oare ce-ar fi mai palpabil: o iubită pe care să o țină pe genunchi în brațe sau să o vezi în imagine pe TikTok? Sunt oameni care se bucură de cărți ca obiecte în materialitatea lor, în foșnitul paginii, în faptul de a avea și acest contact nemediat, tactil, vizual. Sigur că este o alternativă care nu împiedică citirea pe telefon a unei cărți câtuși de puțin.

Proiectul acesta nu este invenția noastră, l-au implementat și alte biblioteci din țară și din străinătate, cu succes. Nu știu dacă el va avea un succes deplin la Constanța, dar este de datoria mea să încerc. Nu numai prin acest proiect. Să-ncerc să trezesc interesul publicului, să-l încurajez în acest sens, pentru cărți care sunt la o aruncătură de băț, sunt la îndemână.

Altfel, Constanța este cel mai mare port la Marea Neagră, este un oraș foarte mare, dezvoltat industrial, un oraș universitar, are atâtea și atâtea atuuri, nu este normal să oferi unei comunități civilizate ceea ce oferă civilizația în general în alte părți? Dacă răspunsul este NU, ne vom orienta către altă modalitate de a atrage atenția asupra cărții, fără a incrimina pe cineva. Încerc să construiesc o altă perspectivă asupra cărții, ca obișnuință, ca un mod de a-ți îmbogăți cotidianul, nu numai prin cunoaștere, ci și prin puțină rafinare, care să dea un gust vieții.

Ceea ce nu se înțelege este că a fi mai educat, a fi citit dă o savoare mai mare asupra evenimentelor din viața ta. Ajungi să te bucuri de ele în nuanțe pe care altfel nu le sesizezi. Noi vedem cultura ca pe ceva strict elitist, or, asta este greșit. Cultura nu este un fapt elitist. Cultura este, din punctul meu de vedere, un ambient pe care îl poți avea sau nu. Poți să trăiești într-un ambient de igrasie sau poți să trăiești într-un ambient curat, care face viața mai plăcută. Este modul, poate, cel mai simplu de a prezenta un beneficiu al cărții.

- Am văzut că ați lansat un apel și pentru un altfel de donații.

- Într-adevăr, pe site-ul Bibliotecii județene, la capitolul intitulat „Implică-te”, este descris un proiect de sponsorizare. Practic, împreună cu colegii noștri, am făcut o serie de pachete de sponsorizare, care presupun achiziționarea de mici piese de mobilier de care am avea nevoie, fie pufuri pentru sălile de copii, fie mici măsuțe, fie cărți care sunt foarte cerute. Oricât de mult ne-am dori, bugetul alocat de Consiliul Județean nu poate acoperi întreaga paletă de nevoi a bibliotecii. Iar copiii respectivi beneficiază, dincolo de deducerea unor cheltuieli, de o atenție aparte în cadrul instituției noastre.

Încercăm să implicăm comunitatea să ne ajute ca să se ajute. Donațiile acestea vizează cu precădere amenajarea spațiului bibliotecii, ca el să devină unul cât mai agreabil. Multe sunt țintite către copii, cititorii cei mai tineri. Mai avem nevoie de jocuri, de cărți pentru copii, de aceste pufuri și scaune care dorim să fie prin toată bibliotecă, întrucât copiii nu citesc precum adulții, așezați pe un scaun. Ce-mi doresc este să umplu biblioteca, parterul, sala de cataloage, culoarul de la etajul I, unde sunt mediateca, ludoteca și împrumutul copii, de măsuțe și scăunele, să se citească pe jos, trântit, într-o rână, cât mai comod, fără niciun fel de restricție, convenționalism, adică realmente să existe o bucurie și o familiaritate cu acest loc. Avem niște bibliotecare minunate, foarte atente cu copiii și încercăm să aducem cât mai mulți, nu doar pentru evenimente, ci pur și simplu pentru a petrece timp aici, cu părinți, fără părinți. Avem și o pisică... mascotă. Încercăm să fim cât mai agreabili cu ei, pentru că ei sunt realmente viitorul nostru.