Vieți salvate de ger și foamete, care trăiesc din pomană. ”Le spunem mereu ce să facă, dar degeaba!”

Pe străzile Constanţei vedem zilnic oameni ai străzii care, pentru a nu dormi sub cerul liber sau în locuri în care peste noapte temperaturile scăzute le pot pune în pericol viața, se îndreaptă spre Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU). Am putea spune că aceştia sunt cei norocoşi, pentru că aici nu doar că sunt trataţi pentru degerături sau alte probleme medicale, dar se încălzesc şi primesc şi câte o masă caldă. De fapt, nu doar la SCJU este întâlnită această situaţie, ci şi în celelalte unităţi sanitare din judeţul nostru. Și peste tot sunt zeci de oameni fără un acoperiş deasupra capului și tot atâtea povești. Ne referim la acele vieți care au luat o turnură neașteptată și suflete care trăiesc pe unde apucă.

În frigul nemilos al iernii, ziua şi-o petrec pe stradă, în frig, iar noaptea caută un strop de căldură și siguranță şi se îndreaptă, de cele mai multe ori, spre spitale.

„În fiecare iarnă avem oameni ai străzii aduşi de ambulanţă sau pe cont propriu. Cei aduşi de ambulanţă sunt verificaţi în Urgenţă, se fac analize obligatorii şi, după caz, sunt internaţi sau doar rămân să doarmă în spital", ne-a declarat directorul Spitalului Municipal Cernavodă, Marius Sponoche.

Şi la Spitalul Municipal Mangalia este aceeaşi situaţie. „Avem astfel de cazuri şi, mai nou, suntem nevoiţi să ne descurcăm cu cei pe care ni-i transferă Spitalul Judeţean. Oamenii sunt igienizaţi, trataţi ca orice alt pacient şi primesc toate cele trei mese calde, conform protocolului. În paralel, ne ocupăm de toată documentaţia, să le facem acte de identitate şi să-i instituţionalizăm şi pe ei", a adăugat managerul, Alina Dan.

Chiar dacă deseori ei sunt invizibili pentru mulți dintre noi, unii dintre ei au nişte povești care te sfâșie. Ei sunt acei oameni pe care îi vedem pe la colţurile străzilor, care la -3, -5 grade Celsius sunt mereu nevoiți să se întoarcă pe străzi, în frig, fără să știe ce le rezervă ziua de mâine.

Pentru a veni în sprijinul acestor suflete, Primăria Constanţa le-a oferit şansa ca din spital să meargă la Centrul pentru Persoane fără Adăpost „Sf. Filofteia”, loc în care s-au deplasat, zilele trecute, şi reporterii cotidianului „Cuget liber”.

Centrul la care facem referire funcționează la etajul I al Complexului comercial „Doi Cocoși”, pe o suprafață de aproape 400 mp, spaţiu foarte bine compartimentat, utilat și mobilat, în conformitate cu standardele pentru serviciile sociale organizate ca adăposturi de noapte. Adăpostul are o capacitate de 50 de locuri: un dormitor pentru femei cu 18 paturi și un dormitor pentru bărbați cu 32 de paturi, ambele dotate cu grupuri sanitare și dușuri. În plus, aici există şi o sală de socializare, o sală de primire, un birou pentru personal și spațiu pentru mașina de spălat. „Beneficiarii ajung în centrul nostru după ce au fost deparazitați, li s-au făcut o serie de analize medicale în Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța și pot prezenta o adeverință conform căreia sunt apți pentru colectivitate. În felul acesta, se evită răspândirea bolilor", ne-a declarat şeful centrului „Filofteia”, Valeriu Timofte.

În weekend, când am vizitat acest centru, beneficiarii erau strânşi cu toţii în sala de socializare, unde constănţeni cu suflet şi-au făcut o pomană cu ei, împărţindu-le pachete calde cu mâncare. În plus, oamenii străzii au avut ocazia de a participa şi la slujba susţinută de un preot, care le-a citit din Sfânta Scriptură. I-am analizat foarte atent pe beneficiarii centrului şi am observat că privirile lor spun povestea unor suflete care îndură mult mai mult decât foamea. În primul rând, ei nu au nevoie doar de mâncare, ci mai ales de speranță, de compasiune şi în special de șansa la o viață mai bună.

De exemplu, Teofil Moroşanu are 58 de ani şi a suferit deja două accidente vasculare. Este născut şi crescut la Constanţa. „Am fost căsătorit şi am doi copii în Târgu Jiu, dar cu care nu mai ţin legătura. După ce m-am despărţit de soţie, m-am întors în casa părintească, la Constanţa. După ce au murit părinții, la scurt timp am ajuns în stradă. Cu ani în urmă montam pavele, borduri. Acum nu mai sunt în stare de nimic, copiii nu vin să mă vadă, iar eu nu mai am un acoperiş deasupra capului. Nişte pocăiţi mi-au luat casa, iar după aceea am dormit numai prin maşini, prin scări ale blocului. Pe casa scării nu prea mă lasă oamenii. Plus că majoritatea blocurilor au interfon", ne-a mărturisit bărbatul.

Un alt beneficiar al Centrului pentru Persoane fără Adăpost „Sf. Filofteia”, după cum ne-a declarat șeful centrului, a locuit cu ani în urmă în cartierul Poarta 6. „A fost navigator, dar a dat în patima băuturii, a divorţat şi a pierdut tot. Un altul a stat în Basarabi, venit din Târgu Jiu. La un moment dat s-a căsătorit cu o femeie care avea doi copii mici de un an şi trei ani. I-a crescut şi după ce au devenit adulţi, l-au dat afară din casă. Aşa a ajuns la noi. Toţi beneficiarii noştri ajung din UPU. Unii şi-au găsit între timp locuri de muncă, dar sunt şi persoane care nu vor să facă nimic şi aşteaptă numai să le dea statul. Avem şi beneficiari tineri, de 39 de ani, de exemplu, care refuză să facă ceva. Încercăm să le spunem mereu ce să facă, dar degeaba. Apoi, unii pleacă şi nu se mai întorc în centru. Am avut, însă, şi discuţii cu unii dintre ei, care voiau să bea şi să tragă din pungi, dar nu sunt acceptaţi aşa. Cât sunt aici, trebuie să respecte nişte reguli. Majoritatea vin morţi de foame la noi. Când ajung, primul lucru obligatoriu pe care îl fac este să se spele, dar se pot şi tunde, bărbieri. Le-am spus foarte clar că aici nu pot sta îmbrăcaţi ca pe stradă şi s-au conformat. Cei care nu vor să respecte regulile, pleacă", a adăugat şeful centrului „Filofteia”.

Şi cum spuneam la începutul articolului, aceştia sunt cei norocoşi, pentru că beneficiază în spitale sau în centru de o masă caldă şi un loc unde să-şi pună seara capul pe pernă. Alţii, în schimb, sunt nişte nefericiţi şi sunt zilnic într-o continuă mişcare, într-o căutare permanentă de adăposturi. Dar şi în astfel de situaţii, concurența este acerbă. Canalele bune, cu conducte de canalizare care se știe că funcționează, sunt antamate din vreme și ocupate deja de diferite grupuri, bine organizate, care fugăresc orice „intrus”. Alţii, reuşesc, cumva, să mai intre în scările blocurilor și să își pună sacoşile cu boarfe sub cap, ca pernă. Partea proastă este că, la prima geană a dimineții, sunt nevoiţi să plece, pentru că începe vânzoleala prin bloc şi sunt daţi afară de locatari.