Nici ţuica nu-i mai convinge! Tinerii fug de munca la câmp ca dracul de tămâie

România rurală se confruntă cu o probă extrem de gravă: îmbătrânirea populaţiei. Cine va mai face, peste câţiva ani, munca brută a câmpului? De acest fenomen alarmant nu a scăpat nici regiunea Dobrogei, iar toamna, când începe recoltatul, problemele sunt tot mai evidente.

Satul românesc este într-o continuă metamorfoză. Şi nu în bine! Sătui de sărăcie, de neajunsuri, dornici de a oferi familiilor un trai mai bun, mulţi locuitori de la sat au plecat, dacă nu în ţări străine, măcar la oraş, unde au luat-o de la capăt, fiecare după priceperile şi nevoile sale.

Aşa s-a ajuns ca, în anul 2023, într-o ţară care pretinde că respectă standardele europene - ce glumă bună! - să existe localităţi în care e mare minune să găseşti trei-patru bărbaţi în puteri, care, de Ignat, să participe activ la tăierea porcului.

Problema îmbătrânirii populaţiei rurale, a exodului spre mediul urban, este însă mult mai complexă, cu ramificaţii şi motivaţii diverse. Până la Ignatul amintit, din perioada sărbătorilor de iarnă, există însă un moment extrem de important pentru agricultori: recoltatul de toamnă. Ceea ce s-a sădit, îngrijit cu atenţie trebuie adunat de pe câmp, iar ulterior, produsele valorificate. Pe scurt, din grâne, cartofi sau struguri, să faci banii necesari ciclului următor.

„S-a făcut o mare greşeală!”

Sunt numeroase satele din câmpia Bărăganului, din Moldova ori din Oltenia unde nu-ntâlneşti nici ţipenie de om, doar case nelocuite, iar regiunea Dobrogei nu face nici ea excepţie de la această „regulă”.

„Este tot mai greu să găsim tineret care să muncească în agricultură. Am făcut mari eforturi şi am investit în utilaje, avem o suprafaţă bună de teren agricol însămânţat, ne pregătim de recoltat. Plătim la zi, şi nu sunt sume de neglijat. Chiar şi aşa, media de vârstă a celor cu care lucrăm sare bine de 50 de ani, se apropie chiar de 60 de ani.

Nu ştim ce vom face în viitor. Tinerii pleacă la oraş, atraşi de alte oportunităţi, aici rămân bătrânii. Muncim toţi cei din familie, este afacerea noastră, din ea trăim, dar avem nevoie de ajutoare, singuri nu vom putea rezolva toate problemele. Odinioară existau licee de specialitate, care furnizau tehnicieni agricoli, li se asigurau locuri de muncă. Mare greşeală s-a făcut, să scoţi şomeri cu diplome din licee teoretice, când cerinţa pe piaţa muncii este cu totul alta. Şi nu numai cultivatorii pământului au această problemă, şi în sectorul creşterii animalelor se simte lipsa acută de personal”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, Adrian P., fermier constănţean.

Ar fi ceva bani

Lipsa personalului agrar nu este generată doar de posibilităţile de câştig, care veţi vedea că nu sunt chiar atât de mici, cât mai ales de educaţie şi de dorinţa de a efectua o muncă brută, fizică. O muncă grea!

Statul a sesizat problema şi a reacţionat prompt, de anul acesta tariful pe oră pentru zilieri crescând şi el odată cu majorarea salariului lunar minim pe economie, la 3.000 de lei. Astfel, tariful pe oră este de 18,145 lei, cu 5 lei mai mare decât cel din urmă cu doi ani. Ar reieşi un total de minimum 145 lei pentru o zi completă de muncă (8 ore), la care, cel mai adesea, se mai adaugă prânzul şi ţuica aferentă.

„Ştiţi ce le tot spun tinerilor, mai ales celor fără şcoală? Decât să plece la oraş, să se facă paznici de noapte sau vânzători de chiloţi la magazin, mai bine rămân în sat, unde au o casă pe care o pot extinde, o curte, animale. Să muncească şi să contribuie la dezvoltarea zonei rurale. Dar vorbesc singur…”, a mai spus, cu năduf, interlocutorul nostru.