Testamentul arhitectului Dan Corneliu, trecut în neființă la 100 de ani

10774
Testamentul arhitectului Dan Corneliu, trecut în neființă la 100 de ani - fond-testament-arhitect-1-1706726662.jpg

Articole de la același autor

Joi, 1 februarie, la mănăstirea Dervent din județul Constanța are loc înmormântarea unuia dintre cei mai importanți arhitecți pe care i-a avut Constanța, Dan Corneliu, personalitate care și-a petrecut ultimii ani ai vieții în acest lăcaș de cult al cărui ctitor a fost.

Născut pe 13 iunie 1923, în localitatea Vidra (Vrancea), Dan Corneliu avea să fie celebrat anul trecut, la împlinirea unui secol de viață.

Școala primară și liceul le-a urmat în Focșani, iar în anul 1943, a fost admis la Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București.

„Pasiunea pentru studiul geografic am împărțit-o cu cea de a desena și de a construi, reușind la Facultatea de Arhitectură în 1944. Am mers în paralel cu acestea; geografia terminând-o în 1948, iar arhitectura în 1950”, a mărturisit în autobiografia pe site-ul mănăstirii Dervent.

A preferat să profeseze ca arhitect, la IPC București, loc de muncă unde avea să-și revadă o parte din profesori în calitate de șefi de atelier. „Totuși atelierul de restaurări din cadrul Direcției Monumentelor Istorice mi-a fost prima şi cea mai statornică iubire profesională. La aceasta au contribuit domnii arhitecți Ștefan Lupu Balş şi Radu Udroiu, ambii în postură de șefi de atelier și... profesori totodată. În prima etapă am participat la campania de relevee ale monumentelor care urmau să fie restaurate. Pe baza acestora am fost repartizat pentru monumentele din Moldova, Bucovina și Dobrogea”, a descris reputatul arhitect devenirea sa.

Între anii 1958-1983 a lucrat în Constanța în cadrul Proiect SA, la atelierul de Sistematizare şi Monumente Istorice ca șef de atelier și în paralel ca șef de proiect, unele dintre lucrări cuprinzând o gamă tematică complexă. A participat la realizarea studiului de sistematizare a litoralului românesc al Mării Negre, cuprins între Năvodari și Vama Veche, care a stat la baza dezvoltării ulterioare a stațiunilor balneo-climaterice și a dotărilor din perioada 1966-1968, dar și la realizarea extinderii și dezvoltării Portului Maritim Constanța - Agigea (etapele I şi II) etc.

„După pensionare, nefiind căsătorit, nici membru de partid și eliberat de suita de secrete de serviciu, am dat curs invitațiilor făcute de prietenii din străinătate. Nu insist, dar unde am «poposit» mi-am făcut prieteni care au avut posibilitatea să cunoască și altfel de «vagabonzi» din acest colț al Europei. Rezultatul acestor călătorii de documentare s-a concretizat în multiple expoziții, dominând peisajul urban şi arhitectural, unele cu caracter de vedută.

La vârsta de 80 de ani şi 5 luni începi să te speli de păcate de multe și felurite feluri. Parcurgând realizările din viața mea ca într-o tablă de materii, poate cele ilustrate ar merita câte o scurtă staționare în fața unor tablouri îngrijit prezentate. Posed peste 1.500 de tablouri care pot fi sortate în așa fel ca să facă obiectul unor albume ilustrate cu mici adaosuri, un fel de «hai-hui». Aș dori să fiu înștiințat în cazul în care s-ar găsi această modalitate de rezolvare prin Uniunea Arhitecților”. Acesta pare să fie testamentul lăsat, în urmă cu două decenii, de reputatul arhitect metamorfozat, la senectute, în artist plastic.

În anul 1967 a primit Premiul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare pentru schița de sistematizare a municipiului Constanța, al cărei șef de proiect a fost. În anul 2003 avea să primească Diploma de onoare a OAR, Filiala Dobrogea, dar și titlul de Cetățean de excepție al municipiului Constanța.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4335 secunde