Poveşti de pe patul de spital. "Dializa este singurul mod de a rămâne în viaţă"

Potrivit datelor furnizate de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Constanţa, anul trecut, în judeţul nostru s-au înregistrat 1.935 de persoane cu insuficienţă renală cronică, din care 1.276 fac deja dializă. Din păcate, vorbim deja de o cifră alarmantă şi de nişte fiinţe umane, de toate vârstele, care sunt nevoite să meargă trei zile pe săptămână până la cel mai apropiat centru de dializă, viața lor depinzând de aparatele la care sunt conectate câte patru ore pe zi.

Pentru toţi aceşti oameni, dializa este singura șansă de a rămâne în viață, aşa că, indiferent de vreme, prin zăpadă, ger sau caniculă, ei trebuie să ajungă în saloanele unde stau conectaţi la aparatele care fac ceea ce rinichii lor nu mai pot, le filtrează sângele. Niciunul nu se încumetă să lipsească de la vreo şedinţă, pentru că sunt conştienţi că acest lucru s-ar putea să le fie fatal. Pe Petrică Dumitru (48 de ani) l-am întâlnit la Centrul de Hemodializă din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, unde face dializă de 14 ani. Bărbatul ne-a declarat că era la serviciu şi a suferit un accident vascular cerebral, iar în urma analizelor, s-a observat că are creatinina crescută. Cu ani în urmă era pasionat de fotbal şi îi plăcea să practice acest sport, dar acum, condiţiile medicale nu îi permit să mai alerge, oboseşte repede, nu mai are voie să facă eforturi intense. „Mi-am schimbat total stilul de viaţă, care acum este unul foarte strict, dar cel mai important este că sunt susţinut de familie. Cu toate acestea, viaţa nu este chiar roz. Trebuie să am grijă la consumul de lichide, la alimentele pe care trebuie să le includ în meniul zilnic. Sunt conştient că, dacă nu ar fi dializa, aş muri”, ne-a mărturisit acesta de pe patul de spital.

Colegul său de salon, Dragoş Dabu (49 de ani) face dializă de 13 ani. Lucra în domeniul construcţiilor şi avea un program extrem de încărcat. La un moment dat, a început să facă tensiune, dar nu i-a prea dat atenţie. Între timp, şi creatinina crescuse mult, iar în cele din urmă s-a ajuns la dializă.

Stilul de viaţă îşi pune amprenta asupra stării de sănătate

„Acum, nu am voie să beau multe lichide, mănânc fără sare. În plus, eu am probleme şi cu fosforul, motiv pentru care sunt foarte atent la ce mănânc, pentru că, în timp, se depune calciu pe oase şi îţi dă nişte dureri înfiorătoare. Oricum, te înveţi cu toate şi realizezi că se poate trăi şi cu dializă, deci, dacă ai grijă de tine, trăieşti! Eşti conştient că acesta este singurul mod de a rămâne în viaţă. Fără ea nu se poate şi, atunci, încerci să faci totul ca să-ţi fie bine”, a subliniat bărbatul. Ca cei doi pacienţi, cum am menţionat la începutul articolului, mai sunt mulţi alţii, fiecare luptând pentru fiecare zi, fiecare lună şi an din viaţa lor.

Despre dializă şi cum se ajunge la aceste terapii care să suplinească funcţiile renale, am discutat cu medicul şef al Centrului de Hemodializă din cadrul SCJU Constanţa, dr. Bogdan Cîmpineanu, care ne-a declarat că, în judeţul nostru, avem tot mai mulţi pacienţi depistaţi cu astfel de afecţiuni. „Este o cifră alarmantă. În ultimii ani, s-a observat că numeroşi pacienţi sunt diagnosticaţi cu hipertensiune arterială, obezitate şi diabet. Din păcate, stilul de viaţă, alimentaţia, toate au efect asupra stării de sănătate a unui om şi foarte îngrijorător este că generaţiile tinere sunt afectate, iar acest lucru creează premisele ca pe viitor să fie o bază de recrutare pentru pacienţii cu patologie renală. Ceea ce oamenii acceptă cu greutate, însă, este că trebuie să facă mereu controale periodice, pentru că există metode de înlocuire a rinichiului nativ, dar nicio altă metodă nu poate atinge performanţele unui rinichi natural. Mai mult decât atât, rinichiul este un organ discret şi tăcut, iar când ţipă după ajutor, este deja târziu. Acest lucru nu se conştientizează, mai ales că diabetul şi tensiunea nu dau imediat răsunet, ci în timp. În realitate, oamenii sunt mai puţin dispuşi să acorde timp sănătăţii, dar ar trebui să îşi schimbe optica, chiar de la vârste foarte mici, pentru că avem şi tineri de 18-19 ani care fac dializă. Mulţi consideră că sănătatea şi educaţia nu sunt prioritare. Acumulează bunuri materiale, case, dar ce fac cu ele, dacă stau, mai târziu, într-un scaun cu rotile sau sunt dependenţi de un aparat? De exemplu, avem pacienți care au făcut dializă chiar și 25 de ani, dar și alții, cu numeroase alte complicații, care nu au rezistat foarte mult. Contează foarte mult momentul intrării în dializă și contează foarte mult și cauza care a dus la pierderea funcției renale”, a declarat medicul, pentru „Cuget Liber”.