Povestea unei mame care a reușit să scape dintr-o căsătorie toxică. "Copiii sunt pe primul loc"

„Am ajuns în centru din cauza concubinului, a problemelor, neajunsurilor, geloziilor și bătăilor. Am fost nevoită să apelez la un centru, pentru că n-aveam unde să stăm, concubinul ne-a dat afară din casă. A fost foarte greu. Când l-am cunoscut nu era agresiv, dar, pe parcurs, s-a schimbat… La început, nu prea am fost de acord să merg la centru, dar n-am avut încotro. Eram însărcinată, am născut fetița, m-au ajutat angajații centrului, au botezat-o și chiar i-au luat moțul. N-a avut cine să o boteze pe fetiță până la 5-6 luni. Condițiile sunt foarte bune, mâncarea este super bună și ne-am acomodat până la urmă. La început, în prima lună, a fost un pic mai greu. Mai ales că am transferat băiatul la altă școală, dintr-un mediu în altul, cu alți colegi, s-a făcut și trecerea de la generală la liceu… Dar acum este foarte bine. Sfătuiesc și alte mame care se confruntă cu situații de acest fel să apeleze la un centru social. Să vină cu încredere, nu-i nicio frică, nu-i nicio rușine. Să nu mai stea să sufere. Înapoi la agresor de ce să se ducă, să fie mai rău? Aici găsesc un pat unde să doarmă, o mâncare, fără frica zilei de mâine că vine agresorul și le bate. Cu rușinea, în ziua de azi, mori de foame. Chiar să aibă și 100 de copii, nu e nicio problemă. E foarte greu să se ajungă din rău în mai rău. E mai bine să rupi răul de la rădăcină. În centru, noi avem o a doua familie a noastră”, ne-a mărturisit Ștefania.

Mama celor doi copii a fost ajutată și în demersul de a obține o locuință proprie. Centrul a depus actele pentru accesarea unei locuințe sociale în cartierul Henri Coandă. Încă se așteaptă aprobarea actelor, dacă va fi posibil, însă, ușor-ușor, se fac pași. De asemenea, Ștefania a beneficiat de consiliere psihologică și vocațională, pentru a depăși perioadele grele și a se integra pe piața muncii.

„Una e când îți spune cineva și alta e când vezi cu ochii tăi”

Ștefania a mers pe încredere când a aplicat pentru proiectul „Venus – Împreună pentru o Viață în Siguranță”. Nu știa de această oportunitate și nici la ce să se aștepte când va ajunge în locuința protejată. Însă, a încercat și a înfruntat greul de a o lua de la zero. „N-am știut de centru. Prima dată am fost la un centru de minori și de acolo ne-am transferat la acesta în care locuim. În centrul de minori, am aflat de proiectul «Venus» și am ajuns aici. Acolo am stat pe o perioadă scurtă de timp. Treptat am aflat ce beneficii voi avea, nu știam absolut deloc. Nu știam cum o să fie acolo, ne era un pic teamă la început. Când te duci prima dată într-un loc pe care nu-l cunoști… Una e când îți spune cineva și alta e când vezi cu ochii tăi. Dar la orice am avut nevoie, domnii nu mi-au spus nu”, a adăugat mama celor doi copii.



„Nu țin legătura cu familia mea”

Dacă ar avea un regret, acela ar fi lipsa de sprijin din partea familiei. Ștefania spune că, de când a plecat din căsnicia toxică în care a trăit, familia sa nu a mai vorbit deloc cu ea. Nici măcar acum, când a reușit să aibă o situație mai bună. Cu toate acestea, o fac puternică iubirea pentru copiii ei și credința în Dumnezeu. „De rușine, părinții nu te mai primesc, mai ales cu copii. Frații mei nu m-au ajutat, din cauza lui, că ne-a făcut de râs. Iar părinții mei sunt divorțați. Nu țin legătura cu familia mea. De când am plecat, s-a rupt orice legătură. Copiii sunt pe primul loc, comoara mea. Sunt foarte mândră de ei. Pentru ei aș da orice. Am avut momente foarte grele, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut peste ele”, a încheiat Ștefania.